Să ne facem autocritica. Mi-a venit ideea urmărind cum era judecat cazul unui biet om care s-a sinucis din cauza ratelor prea mari. Imediat degetul a fost arătat către puterea politică, veşnicii Băsescu & Boc. E momentul pentru o autocritică. Există şi o vină colectivă mai ales la nivelul păturii mediu-superioare, a acelora care fac bani fără să ştie nici ei cum şi de ce îi fac şi de ce îi merită. Simplul fapt că-i cîştigă le dă însă un puseu retoric dizgraţios. La autocritică, băieţi.
Băncile. Cum se poate să vorbeşti ore în şir despre un om disperat de rate şi să nu atingi cum se cuvine problema băncilor care au tras cît au putut nu de pe urma ignoranţei clienţilor doar, ci de pe urma permisivităţii cu care le-a tratat şi le tratează statul? Autorităţile sînt de vină pentru că le-au lăsat atît de libere. Iar cînd băncile s-au speriat puţin de ordonanţa 50, parlamentari ai puterii, FMI-ul, guvernul le-au sărit repede în ajutor adnotînd legea cum trebuie. Deci, măcar pentru acel om care s-a sinucis din cauza ratelor, bine ar fi să mai vorbim şi despre vinovaţii din zona privată. Ştiu că ei dau publicitatea, dar presa trebuie să fie presă dacă vrea să nu moară.
Companii precum Petrom-OMV, Electrica etc. Energia şi utilităţile s-au tot scumpit ba în numele unor alinieri la preţul internaţional, ba din cauza TVA, ba etc. Singurul care-i mai ciupeşte e Consiliul Concurenţei (i-au trebuit şase ani să investigheze o suspiciune de cartelare a benzinarilor). Un stat mai slab de atît se poate?
Primăriile şi consiliile judeţene. Foarte rar sînt trase la răspundere (pîrghiile sînt extrem de şubrezite, presa locală funcţionează aproape doar ca organ de partid) autorităţile locale pentru cheltuielile aiuristice.
Industria farmaceutică şi medicii de familie. Găsesc puţine lucruri mai imorale decît transformarea medicilor de familie în agenţi de vînzări p
