Norovirusurile – ignorate, deşi foarte prezente. Până nu demult, pentru explicarea epidemiilor de gastroenterită acută, era invocată originea lor bacteriană, din sursă alimentară sau nealimentară. Progresele realizate în metodele de diagnostic molecular au permis să se stabilească totuşi că, în realitate, originea era cel mai des una virală. Norovirusurile (NoV) fac subiectul unui interesant articol din LE GÉNÉRALISTE nr. 1.006. (...)

Norovirusurile – ignorate, deşi foarte prezente. Până nu demult, pentru explicarea epidemiilor de gastroenterită acută, era invocată originea lor bacteriană, din sursă alimentară sau nealimentară. Progresele realizate în metodele de diagnostic molecular au permis să se stabilească totuşi că, în realitate, originea era cel mai des una virală. Norovirusurile (NoV) fac subiectul unui interesant articol din LE GÉNÉRALISTE nr. 1.006. Aparţinând familiei virale Caliciviridae, acestea sunt virusuri mici, fără înveliş, cu o mare rezistenţă în mediu (mai ales la frig) şi la metodele curente de dezinfecţie chimică sau fizică. Pe suprafeţele contaminate îşi pot păstra contagiozitatea peste 12 zile. Pentru declanşarea simptomelor, ajunge şi o doză infecţioasă redusă (sub 100 de particule virale), însuşire care, împreună cu o capacitate de excreţie mare şi prelungită (de şapte-zece zile), determină caracterul exploziv plus infecţiozitatea ridicată a epidemiilor cauzate de norovirusuri. Variabilitatea genetică a norovirusurilor este mare, comparabilă cu a gripei sezoniere. Cu regularitate, noi variante apar în urma fenomenelor de mutaţie punctuală şi recombinare. Gastroenterocolitele cu NoV se caracterizează prin apariţia brutală a vărsăturilor şi/sau a diareii, după o incubaţie scurtă, de numai 24–48 de ore, pe lângă simptomele clasice: febră, cefalee, epuizare. Frecvent, episoadele durează puţin, simptomele dispar spontan după două-trei zi