Bogdan Ghiu este poet, eseist, critic şi teoretician cultural (literatură, filosofie, media, urbanologie, artă), jurnalist şi traducător ( "French Theory" , literatură franceză). Fost elev al lui Jacques Derrida, a publicat cărţi de poezie ( Manualul autorului , 1989; Poemul cu latura de un metru, 1996; Arta consumului , 1996; Arhipelogos , 1997; Pantaloni şi cămaşă , 2000; (Poemul din carton) Urme de distrugere pe Marte , 2006), eseuri ( Ochiul de sticlă. Texte privind televiziunea. 1991-1997 , 1997; Grame , 1997; Evul Media sau Omul terminal , 2002; Facultatea de litere. Mic îndreptar de gîndire greşită , 2004; Eu(l) Artistul. Viaţa după supravieţuire. Cod de bare pentru viitorul monstrous al artei , 2008; Telepitecapitalism. Evul Media 2005-2009 , 2009) şi peste 50 de traduceri (Bataille, Foucault, Derrida, Deleuze, Bourdieu, Baudrillard, Bergson, Ricoeur, Veyne, Rorty, Baudelaire, Artaud, Duras etc.). Membru în redacţia revistei Idea artă Ă societate , colaborator permanent al revistei Arhitext Design şi membru al colectivului curatorial ales să reprezinte România la Bienala de la Veneţia, 2011, cu proiectul Performing History . În 2011 a publicat trei cărţi de eseuri: Contracriza (Cartea Românească), Dadasein (Tracus Arte) şi Inconstrucţia. Pentru o arhitectură etică (Arhitext).
- Bogdan Ghiu, iată, după mai mulţi ani, o nouă carte semnată de tine - Contracriza. Cum ai caracteriza-o, pe scurt?
- Nu vreau să induc pe nimeni în eroare: în ciuda titlului, nu e o carte de economist sau de politolog, şi nici de filosof. Există în ea câte puţin din toate aceste perspective - citesc cu pasiune din toate aceste domenii, dar ţin să-mi păstrez amatorismul, adică libertatea de mişcare (de metaforă...), responsabilitatea cetăţenească -, dar subsumate viziunii şi sensibilităţii mele de poet, de artist. Pentru că tocmai de recupe
