Credeţi că am înnebunit, să îmi tai singur creanga de sub picioare?". Aşa descrie reacţia unui fost ministru al Transporturilor unul dintre subordonaţii săi, la întoarcerea demnitarului
dintr-o vizită de afaceri efectuată în China, atunci când acesta a fost întrebat dacă, într-adevăr, va coopta chinezii în proiecte de infrastructură de transport în România.
Această mentalitate, în care clasa politică românească este mai preocupată de ce va zice UE dacă am da liber investiţiilor chineze, de ce vor spune firmele româneşti şi din Uniune care fac kilometrul la preţ dublu, sau de ce va crede populaţia, şi aşa fără locuri de muncă, este dominantă.
Odată accentuată criza economică, protecţionismul european şi mentalitatea de respingere a chinezilor au făcut loc pe continent pragmatismului. Europa şi-a dat seama că are nevoie de banii asiaticilor şi că dacă interesele reciproce sunt corect dozate pot ieşi de aici afaceri bune.
Mai mult, Europa Centrală şi de Est sunt văzute de China drept poarta sa de intrare în Europa. Polonia a semnat acum doi ani cu chinezii de la COVEC contractul de construire a 50 km de autostradă, iar sârbii apelează la chinezi pentru a le construi un pod de 170 de milioane de euro peste Dunăre în zona Belgrad.
Ungurii au găzduit săptămâna trecută forumul regional de investiţii Europa Centrală şi de Est-China, cu participarea primului-ministru chinez, Wen Jiabao, iar cele două ţări au şi semnat câteva acorduri importante de cooperare economică.
De ce erau bune investiţiile chinezilor
Într-o ţară al cărei buget e prea sărac pentru a hrăni toate proiectele majore necesare, investiţiile semnificative rezultate din acorduri bilaterale România-China lipsesc în totalitate. Termocentralele stau fără investiţiile de mediu la care ne-am angajat faţă de UE, autostrăzile sunt inexistente, reţele de canalizate aşişderea în b
