Constatam, cu doi ani în urmă, existenţa unei noi confuzii lexicale, provenite dintr- un calc semantic după engleză: folosirea adjectivului suspicios în locul lui suspect („Condiţii suspicioase”, în România literară, nr. 41, 2009).
Nu îmi erau totuşi foarte evidente, atunci, proporţiile fenomenului; am observat, între timp, că suspicios cu sensul „suspect” este surprinzător de frecvent şi că a pătruns chiar în formulele cu sens superlativ. Ca şi în alte cazuri (locaţie, dedicaţie, confortabil etc.), e vorba de un termen preluat în secolul al XIX-lea din franceză, raportat în epocă şi la sursa latină – şi reîmprumutat acum, fără complexe şi fără bănuiala unor capcane, din engleză. Diferenţa dintre suspicios (trăsătură a individului bănuielnic, care suspectează, de obicei excesiv) şi suspect (trăsătură a unor acţiuni, a unor indicii sau a unor persoane cu aparenţe neliniş titoare, dubioase) se pierde, pentru unii vorbitori. Extinderea se explică socio-cultural: prin lecturile sumare ale celor care, fără a fi parcurs texte similare în română, iau contact direct în engleză cu termeni abstracţi, cu conţinut intelectual şi de specialitate.
Un context tipic pentru extinderea semantică este combinarea cu pronumele nehotărât ceva: „Bună! Am o problemă când încerc să intru pe pagina mea de Facebook. Îmi spune că e ceva suspicios şi trebuie să urmez 5 paşi pentru a dovedi că sunt eu şi nu altcineva” (tpu.ro); „Cornel Dinu a declarat că s-a întâmplat ceva suspicios în meciul Dinamo – Astra 2-2” (iploiesti.ro) etc. Construcţia nu este doar o formulare neglijentă, în mesaje compuse în grabă, pentru că apare şi în pagini serioase, didactice, conţinând sfaturi şi instrucţiuni tehnice: „Dacă vi se pare ceva suspicios puteţi accesa linkul primit şi puteţi să schimbaţi parola” (1001tutoriale.ro); „dacă aveţi probleme folosind ofertele SponsorPay sau observaţi ceva susp
