Băsescu a făcut o nouă gafă! – au exultat în cor inamicii preşedintelui, nu puţini dealtfel. Ce-a făcut Băsescu? L-a atacat pe rege şi l-a disculpat pe Antonescu. Două crime de les-majestate, în opinia consolidată de statuarea unor versiuni oficiale asupra evenimentelor din urmă cu peste 50 de ani.

După părerea mea nu a fost o gafă, ci un gest deliberat. Cu atâţia consilieri pe cap, Băsescu n-avea cum să nu ştie că poate fi sancţionat pentru o astfel de opinie. Că-i vor sări în cap şi monarhiştii, şi evreii, şi unele medii diplomatice străine. Declaraţia sa n-a fost însă pentru aceştia. A fost pentru un electorat care dăt tot mai multe semne de răceală şi care trebuie încălzit cu ceva. Un electorat compus din români care nu prea înţeleg cum e cu versiunile oficiale asupra istoriei, cum este cu legiferarea unei anumite opţiuni asupra evenimentelor, de ce într-o democraţie cu pretenţii există teme-tabu, care nici măcar nu mai pot fi discutate, dar-mi-te contestate. Pentru aceştia, punerea lui Antonescu la indexul istoriei prin lege nu diferă cu nimic de modul în care procedau comuniştii atunci când interpretau şi rescriau istoria. Dincolo de erorile de identificare – inerente pentru o persoană care nu şi-a prea frecat coatele pe băncile şcolilor - precum că la vremea respectivă Mihai era un fel de Băsescu, iar Antonescu un fel de Boc, preşedintele joacă o carte interesantă. Aceea a gâdilării coardei naţionaliste. Este ceea ce fac mai toţi liderii în momentele în care lucrurile scârţâie şi autoritatea şi popularitatea lor începe să scadă. Combinată cu reacţia finală la pretenţiile crescânde ale maghiarilor, contestarea rolului istoric al regelui – mai degrabă decât portiţa lăsată deschisă spre reevaluarea lui Antonescu -tocmai asta urmăreşte. Iar reacţiile persoanelor apropiate lui – fie că e vorba de politicieni ca Radu F. Alexandru sau intelectuali din “garda” a