În iulie 1942 – adică la un an după ce trupele române, aliate cu cele germane, eliberaseră Basarabia de sub ocupaţia sovietică impusă prin ultimatumurile din iunie 1940 – a apărut, în condiţii grafice deosebite pentru standardele epocii, la preţul de 750 de lei, ediţia a II-a a unei monografii dedicate Basarabiei. Albumul era publicat de Institutul de arte grafice Mârvan, avea drept editor Guvernământul Basarabiei şi reprezenta doar una dintre acţiunile de propagandă preconizate de Mihai Antonescu pentru refacerea românismului în provincie şi consolidarea argumentelor de apartenenţă a acelui teritoriu la statul român.

Exceptând o prefaţă semnată de profesorul Mihai Antonescu în calitate de vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri – prefaţă în cuprinsul căreia este menţionat laudativ guvernatorul Basarabiei, generalul Voiculescu –, cartea nu prezintă niciun nume al autorilor textelor, graficelor sau hărţilor conţinute. Structura volumului, la fel ca şi stilul de redactare sunt aproape ostentativ didactice, în scopul lămuririi sistematice şi definitive a cititorului asupra datelor şi ideilor prezentate. O primă parte, împărţită în şase capitole, descrie prin texte încărcate de date, fapte, cifre, afirmaţii şi etichetări categorice, lipsite de nuanţe, istoria Basarabiei ca „pământ totdeauna românesc” până la Unirea din 1918, cele două decenii interbelice „de creaţie şi muncă românească”, condiţiile în care a fost cedată Basarabia URSS-ului în iunie 1940, regimul sovietic care a durat un an, „acţiunile de distrugere iudeo-comuniste” şi, în fine, îndrumări şi înfăptuiri ale operei de refacere româneşti în acestă provincie. Fiecare capitol este precedat de un motto, reprezentând o frază sugestiv-mobilizatoare sau patriotic-moralizatoare extrasă din discursurile mareşalului Ion Antonescu. Urmează partea a doua, numită „Documente”, care constă în fotografii sugestive,