Spirit renascentist, desenator, poet, gînditor şi teoretician, fotograf şi tehnoredactor cu multă ştiinţă şi gust pentru înobilarea cărţilor, ironist şi memorialist – autor, de curînd, al unei mişcătoare evocări a părintelui său iubit, intitulate, simplu, Tata –, Ioan Cuciurcă se prezintă înaintea publicului cu o nouă expoziţie,Opus-flash, la Galeria Simeza. Prin titlul ales, expozantul produce, subliminal, un joc de cuvinte la care trimit motivele lucrărilor sale: carnea mortificată sub lumina reflectorului fotografic, de unde şi aparenta contopire a celor două substantive din limba engleză „flash/flesh“ (blitz, descărcare electrică/carne, trup). Cu aceeaşi intenţie a dublei decodificări este folosit şi termenul „opus“, pentru a desemna, fără un număr anume, o etapă cronologică în creaţia sa componistică şi pentru a-şi demonstra opoziţionismul manifest la Tot, în general, şi la detaliu, în special. De la macro- la microcosmos, autorul priveşte întotdeauna din unghiul „opus“!

Cuciurcă este unul dintre plasticienii care nu practică hedonismul personal în timpul elaborării operei şi a cărui finalitate nu este plăcerea degustătorului de artă. Dimpotrivă, travaliul în faţa planşetei este echivalentul vieţii de nevoinţe a pustnicului. Prin tot ceea ce face, el trage constant un semnal de avertizare, sună într-o virtuală goarnă a deşteptării conştiinţelor la apropierea Marii Judecăţi. Arta sa este destinată penitenţei, ispăşirii, pentru că, în concepţia sa, prin actul artistic plasticianul ispăşeşte pentru păcatele semenilor. Profund religios, Cuciurcă impune o atmosferă de schivnicie şi de reculegere în lucrările sale, marcate de o sărăcie a efectelor plastice menită tocmai a intensifica şocul psihologic asupra privitorului. Este dificil – şi delicat – a cerceta mesajul mistic imanent al lucrărilor sale, aceasta şi pentru că ar exista pericolul de a fi