Autor, într-un număr recent din „Viaţa medicală”, al unui articol despre trista situaţie a vârstnicilor în lumea modernă, dl dr. Constantin Bogdan a fost în aceeaşi perioadă invitatul unei emisiuni radiofonice pe această temă. Aceasta face obiectul articolului semnat de dna dr. Eugenia Grosu-Popescu, la rubrica Semnale radio. (...)

A fost, timp de peste trei decenii, directorul Spitalului „Sf. Luca“ din Capitală. În acea zi, discuta cu Claudia Laslo, în direct, la radio. Era cunoscutul gerontolog şi geriatru, dr. Constantin Bogdan. Avea multe de spus. Era 15 iunie, Ziua mondială de luptă contra relelor tratamente asupra persoanelor vârstnice (dar presa noastră, cu excepţia săptămânalului „Viaţa medicală“ şi a emisiunii „A şti pentru a trăi“, de la Radio România Cultural, nu-şi amintea de ea). În studio se afla şi domnul Asztalos Csaba, preşedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării. Dânsul mărturisea cinstit: „Nu reuşim să respectăm această categorie de cetăţeni“. Doctorul spunea că presa însăşi are o parte bună şi o parte rea. Partea bună: presa sensibilizează publicul, dezvăluind relele tratamente aplicate vârstnicilor. Partea rea: există jurnalişti care jignesc vârstnicii cu expresii ca: „Matusalem votează“, sau care promovează îndemnuri „filiale“ gen: „hai mai repede, tataie!“. Astfel de ieşiri agravează percepţia socială negativă asupra omului vârstnic, considerat conservator, bolnav, dependent, o veritab Publicitate ilă „frână“ care împiedică dezvoltarea. Când, de fapt, am avea stringentă nevoie de experienţa şi de înţelepciunea bătrânilor, de un Sfat al Înţelepţilor pe lângă autoritatea statului. (O aluzie la problema frânghiei de nisip pe care tinerii n-au putut s-o rezolve cândva fără ajutorul vârstnicilor?) Aidoma rasismului, sexismului, „agismul“ – discriminarea pe criterii de vârstă înaintată –, este şi el con