A scris o duzină de romane, dar patru dintre acestea încă aşteaptă lumina tiparului. Membru al Uniunii Scriitorilor Dobrogea, Ioan Neşu a cucerit, în 2008, premiul pentru proză, cu romanul „Molima“.Pasiunea pentru literatură a apărut în fragedă copilărie, petrecută în pădurile nebune ale Teleormanului, fiind alimentată, mai apoi, de unul dintre profesorii de limba şi literatura română.

„Venea în fiecare toamnă cu un sac de cărţi şi eram câţiva elevi care le cumpăram. În liceu, mâncam matematică pe pâine. Când găseam o culegere, lăsam deoparte orice roman şi rezolvam toate problemele“, îşi aminteşte scriitorul.

Romancier şi traducător

Primele rânduri le-a aşternut pe hârtie în ultimul an de liceu. „În vacanţa de iarnă de dinaintea examenului de bacalaureat, am lăsat învăţatul şi am început să scriu un roman poliţist. Părinţii, când mă vedeau că scriu în neştire, credeau că învăţ“, zâmbeşte romancierul. Anii de facultate s-au scurs fără ca peniţa lui Ioan Neşu să mai dea contur vreunui roman.

Tânărul, pe atunci, nu avea timp decât de proză scurtă. „În sesiuni, citeam, nu scriam. Când făceam câte o pauză, citeam 50 de pagini. Când găseam o carte bună, făceam pauze mai dese“, spune Ioan Neşu. Tot în anii de studenţie, Ioan Neşu a tradus din limba franceză două cărţi, una dintre ele purtând semnătura lui Ivan Sergheievici Turgheniev. Ambele traduceri, însă, au rămas în umbra tiparului.

Câmpiile aride ale Bărăganului le-a cunoscut în 1974, an în care, după absolvirea facultăţii, a fost detaşat la Feteşti, acolo unde a stat timp de o lună. A ajuns, apoi, la Slobozia, la Ocolul Silvic. „Slobozia era un oraş simpatic. La cutremurul din 1977, mă aşteptam să le văd pe toate prăbuşite, erau nişte cocioabe, nişte magherniţe. Pe atunci, nu se mai punea problema dacă sunt fete frumoase pe stradă, ci, pur şi simplu, dacă sunt“, rem