Era destul de târziu, începuse să plouă, aşa că atunci când am văzut microbuzul în staţie, mi-am zis: mare noroc! Am alergat chiar. Numai că, nici n-am închis bine uşa, că m-a izbit un miros puternic de motorină. M-am aşezat pe bancheta din spatele şoferului. Proastă inspiraţie, în doar câteva secunde mi-am dat seama că o să vomit.
Mirosul puternic de combustibil era în competiţie cu "parfumul" şoferului. M-am retras în spate. Singurul loc liber, un scaun soios, cu buretele făcut ferfeniţă, cu spătarul şuit. La prima frână, am crezut că mă catapultează, spătarul scaunului a căzut, un nor de praf ne-a înconjurat, iar o bucată de fier, probabil cândva parte a braţului, m-a lovit puternic în spate. Oricum ai fi putut să-i spui acelei cutii cu scaune, mai puţin mijloc de transport în comun.
Oare cu ce şi când or fi circulând prin oraş angajaţii autorităţilor din domeniul rutier, al siguranţei rutiere, ai primăriei, de nu văd aceste epave de maşini! Pentru că nu e un caz singular! Ba chiar, pot spune cu convingere, aceasta e "regula" pe unele trasee, seara, după ora 18.00 - 19.00. Oră după care nu funcţionează nici măcar regula: nu-mi convine, cobor. Pentru că şi următorul, şi următorul, şi următorul arată exact ca şi cel descris mai sus.
Nu ştiu cum sunt împărţite autovehiculele pe schimburi, cum şi-au porţionat băieţii felia de drum, dar dimineaţa nu găseşti aşa ceva în trafic. Sau, mă rog, poate în cazuri excepţionale. Dar de regulă, nu. Deci, parc de maşini există, dar dacă merge...
Şi le merge mult şi bine băieţilor. Şi cu autorităţile, şi cu organele de control. Ba chiar şi cu călătorii. Până se va produce un incident.
Pentru că nu-i normal să circulăm cu aceste coşciuge numite maxi-taxi, aflate într-o stare deplorabilă, cu găuri în podele, cu bănci slinoase şi rupte, în care miroase cumplit a motorină şi a jeg
