Foto: TVR ● Jurnalul Naţional: Cum este să lucrezi la TVR Cultural şi să prezinţi un Jurnal cultural într-o lume a televiziunii saturată de emisiuni care dau pe-afară de can-can-uri?

● Camelia Văcaru: E un pic de nebunie la mijloc. Şi un pic de încăpăţânare. Nebunie pentru că ratingul nu e tocmai cel mai bun prieten al culturii şi încăpăţânare pentru că noi mergem înainte. Eu şi nebunii frumoşi care-mi sunt colegi. Ei nu se văd, dar ajutorul lor e vital pentru mine. Poate că sunt subiectivă, dar Jurnalul Cultural a devenit porţia mea zilnică de normalitate. Aşa că, în România de azi, mie mi se pare firesc să vorbim despre filme, despre muzică sau despre cărţi, despre spectacole, festivaluri sau licitaţii de artă. Să nu credeţi, însă, că în lumea culturală nu există orgolii, dezbateri aprinse sau revolte... Există! Doar că, în lumea asta, oamenii nu renunţă la bun simţ. Aşa sunt ei, mai posesivi.

● Există un proiect de lege care prevede obligativitatea introducerii emisiunilor culturale în grila de programe a televiziunilor private. Crezi că va avea succes un astfel de demers? Mai are publicul telespectator din România răbdarea să fie "educat” prin programele care îi sunt puse la dispoziţie sau în prezent este valabil, mai degrabă, dictonul "telespectatorul face regulile”?

● Românii de la oraş nu prea mai au răbdare. Totul se derulează pe repede înainte acum. Cafeaua se face instant, mâncarea la fel. Şi epoca asta a vitezei pe care o trăim ne amăgeşte că totul se întâmplă spre binele nostru. Ca să economisim timp. Bună gluma, nu? Aşa că telespectatorul care ar trebui "educat”, prin programele care îi sunt puse la dispoziţie, are nevoie, în primul rând, să stea locului o clipă! Să privească atent în jur şi să încerce să gândească singur. Pentru că toată gâlceava de la televizor nu face altceva decât să ne lege şi mai abitir la ochi. Şi dacă nu