Până la un punct, dar numai în anumite condiţii, pielea se simte bine la soare. Ba chiar şi unele boli cutanate devin mai puţin agresive sub acţiunea razelor ultraviolete. După un timp însă, se vede cu ochiul liber că pielii nu-i mai prieşte expunerea solară şi că există riscul unor afecţiuni grave.

Dacă ar fi să cântărim în deplină cunoştinţă de cauză efectele benefice şi pe ­cele nocive ale soarelui asupra organismului nostru, balanţa ar înclina categoric în partea negativă. Dar asta nu înseamnă nici pe departe că ar trebui să ne ascundem complet de soare, ci doar să ne informăm cu privire la condiţiile de expunere fără riscuri şi, evident, să le şi respectăm. De altfel, inclusiv Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O.M.S.) recomandă autorităţilor sanitare din toate ţările lumii să acorde o importanţă egală bolilor cauzate de o expunere necontrolată şi prelungită la soare şi celor provocate de lipsa expunerii. Mai precis, potrivit O.M.S., riscurile pe care le presupune carenţa de vitamina D, care se sintetizează în corp doar prin expunerea pielii la soare, sunt oarecum echivalente cu cele de cancer de piele şi de alte afecţiuni provocate sau agravate de excesul de radiaţii UV.

Plaja se face după reguli clare

Nu numai pentru creşterea nivelului de vitamina D din corp este utilă expunerea la soare. De fapt, radiaţiile ultraviolete constituie chiar un tratament eficient în cazul unor afecţiuni cutanate. Fototerapia - aşa se numeşte utilizarea radiaţiilor ultraviolete pentru tratarea unor boli cutanate - este utilă mai ales pentru atenuarea simptomelor psoriazisului. Statisticile realizate de-a lungul timpului au arătat că 80% din persoanele cu psoriazis constată o ameliorare a stării lor şi o ­estompare a leziunilor specifice după expunerea la soare. Psoriazisul ­este o afecţiune autoimună cronică, manifestată prin apariţia unor plăci roşii, proeminente,