Paul Otchakovsky-Laurens, directorul Editurii P.O.L., a fost prezent la Bucureşti şi a participat pe 17 iunie, alături de scriitorii Magda Cârneci şi Dumitru Ţepeneag şi de editoarea Magdalena Mărculescu, la Cercul poeţilor apăruţi – întîlnire organizată periodic la Institutul Francez şi moderată de poeta Svetlana Cârstean. Înainte de eveniment, am avut ocazia de a sta de vorbă cu prestigiosul editor francez – cel care citeşte tot ceea ce publică, aproximativ 50 de titluri pe an –, despre ce înseamnă a fonda propria editură, despre editarea de carte franceză şi, în particular, editarea de poezie. Aţi început ca stagiar în domeniul editorial, la începutul anilor ’70, aţi fondat colecţia „Textes“, la Editura Flammarion, în 1977, colecţia „P.O.L.“ (care vă poartă numele), la Editura Hachette. Pentru ca, în 1983, să înfiinţaţi propria dvs. editură, P.O.L. Aş vrea să vă întreb două lucruri: a fost dificil drumul parcurs pînă la crearea propriei edituri? Şi de ce aţi simţit nevoia de a fonda propria editură, cu ce exigenţe aţi pornit la drum? Privind retrospectiv, am impresia acum că nu a fost aşa de dificil să fondez propria mea editură, lucrurile s-au petrecut aproape natural. Am început ca stagiar în cadrul Editurii Christian Bourgois, apoi am intrat destul de uşor – poate şi pentru că epoca era alta – la Flammarion. Aici am avut şansa să lucrez în zona literară, unde chiar se căutau noi perspective, am propus colecţia „Textes“, care a fost imediat acceptată. La Hachette, lucrurile au stat asemănător. Trebuie spus că unele cărţi publicate la iniţiativa mea – precum Georges Perec, La vie mode d’emploi (Prix Médicis, 1978) – au obţinut premii şi notorietate, ceea ce mi-a adus mai multă autoritate şi a contribuit la consolidarea poziţiei mele în editurile respective. La Hachette, colecţia înfiinţată de mine a devenit curînd un departament autonom, iar la capătul a ci