Romania a ajuns astazi o tara care nu doar ca trece printr-o puternica criza economica, sociala si politica, dar si un stat aproape izolat complet pe scena internationala. In Uniunea Europeana suntem tinuti la margine, suntem refuzati in spatiul Schengen, suntem mereu aratati cu degetul si dati ca exemplu negativ la orice capitol. Suntem oaia neagra a Uniunii Europene - pana bulgarii ne-au depasit la atat de multe capitole, incat e de-a dreptul rusinos sa ne mai comparam cu ei.
Cu Republica Moldova relatiile sunt inca ciudat de reci, iar din partea Rusiei tocmai ce ne-am primit o palma pe care nu o vom uita curand. Declaratiile presedintelui din ultimul timp au aruncat populatia si mai adanc in haos si au impartit-o si mai categoric in doua tabere. Desi grupul celor care inca mai sustin echipa lui Traian Basescu a devenit evident tot mai subtire, noile sale afirmatii au scos la iveala cele mai periculoase sentimente, care in timp pot deveni adevarate focare de conflicte.
Presedintele si-a ridicat in cap propriul popor, pe maghiari inca ii joaca pe degete, dupa cum ii dicteaza interesele, s-a radicalizat fata de rusi, l-a jignit pe Regele Mihai, si-a arogat dreptul de a schimba istoria (din diverse motive), a trezit la viata cele mai sumbre, mai intunecate si mai nefericite resentimente fata de aproape toti vecinii nostri, iar de aici pana la ruperea totala de lume si auto-izolarea in propria ograda nu mai sunt decat cativa pasi.
Marea noastra sansa este aceea ca inca suntem membri ai UE, iar atat timp cat facem inca parte din aceasta familie, vom fi in semi-permanenta supravegheati, indrumati si ajutati. In ciuda acestui urias avantaj, degradarea vietii politice si publice din ultimii ani nu va conduce decat spre un singur punct - escaladarea violentei (de orice natura si calibru).
Cand oamenii vor constata ca pana si a
