In 1978, Deng a postulat, impotriva tuturor canoanelor ideologice ale vremii, ca economia de piata si sistemul comunist sunt compatibile! URSS a refuzat sa ia in considerare acest postulat si, astazi, este pagina de istorie, in timp ce China este cat se poate de prezenta si vie in arena mondiala!
Sigur, au fost si alte diferente intre cele doua mari tari comuniste, insa cea mai importanta provine din crearea economiei de piata in interiorul sistemului comunist. Drept urmare, daca URSS a reprezentat celalalt pol al lumii bipolare, acest lucru s-a datorat in primul rand amenintarii reprezentate de arsenalul ei nuclear, caci ponderea ei in economia mondiala era incomprabil mai redusa, decat rolul jucat in plan politico-militar. (Poate tocmai de aceea, si astazi, Rusia insista sa isi protejeze capacitatea nucleara, desi, mai ales prin livrarile de titei si gaze, sta astazi la masa celor mai importante 8 puteri ale lumii).
China, insa, a mizat de la inceput pe inscrierea cat mai ampla in cadrul economiei mondiale, plecand tocmai de la crearea economiei de piata pe plan intern. Tocmai de aceea, ea este astazi recunoscuta ca a doua mare putere a lumii, desi, sub raport militar, se situeaza in urma altor puteri, chiar si a Rusiei, care tine cu dintii de arsenalul ei nuclear …
Doua concluzii se desprind de aici. Prima se refera la faptul ca, pe baza puterii ei economice in crestere, China, care are si asa un program militar substantial, poate oricand deveni si o mare putere militara, daca opteaza pentru aceasta! A doua, in stransa legatura cu prima, este ca o atare optiune nu pare sa intereseze prea mult factorii decizionali chinezi. China este deja a doua putere economica a globului, cu cele mai mari rezerve de lichiditati din lume, lichiditati mult mai pretioase astazi, cand creditul este mai mult sau mai putin restrictionat, ca efect al actualei crize,
