Moto: Despre poezie nu pot să spun nimic. Dar nici nu ăpot să tac… (Wittgenstein cand era mic)
Pasul 1: Poem determinat (de terminat)
M-am trezit mai nervos ca oricând,
mi-am băut cafeaua fierbinte
şi
m-am hotărât să dau în vileag poeziitatea poeziei.
pentru că n-a putut să-mi spună ce-i iubirea
(deşi m-a amăgit)
pentru că n-a reuşit să mă-nveţe nimic
(deşi mi-a promis)
pentru că din cauza ei m-am certat cu toată lumea
(deşi mi-a spus că prin ea mă voi apropia de ceilalţi)
pentru că e leneşă, parşivă, împuţită
(deşi m-a asiguratde contrariu).
Poezia nu este făcută din sămânţa din interiorul fructului
nici din ceea ce simt poeţii,
nici din cuvinte,
– aşa cum se laudă –
ci din firul de praf de pe coajă,
din intermediere,
din tăceri.
Pasul 2: Ars antipoetica
Urâtul:
mie nu-mi place poezia pentru că mă pune în umbră
Frumosul:
mie nu-mi place poezia pentru că mă repetă
Ascetul:
mie nu-mi place poezia pentru că-l înlocuieşte pe Dumnezeu
Savantul:
mie nu-mi place poezia pentru că e haotică
Poetul:
mie nu-mi place poezia pentru că oamenii o confundă cu mine
Psul 3: Odă (O, dă…)
Cel mai mult îmi plac poezia,
şuturile-n cur
şi ciulamaua de ciuperci.
Rămân perplex
când aud că unii preferă
doar câte două
(sau chiar unul!!!)
din această minunată combinaţie.
Aşa că hai!
întoarceţi-vă fundurile
şi-aduceţi nemernica de oală cu potol
s-avem şi noi, poeţii, un moment de glorie
de care să ne amintim
la cununii, parastase
şi manuale alternative.
Psul 4: Cea mai frumoasă metaforă
Îmi e atât de dor de metafore
încât trebuie să scriu un poem
despre celelalte lucruri.
Îmi e atât de dor de metafore
în