Moto: Despre poezie nu pot să spun nimic. Dar nici nu ăpot să tac… (Wittgenstein cand era mic)

Pasul 1: Poem determinat (de terminat)

M-am trezit mai nervos ca oricând,

mi-am băut cafeaua fierbinte

şi

m-am hotărât să dau în vileag poeziitatea poeziei.

pentru că n-a putut să-mi spună ce-i iubirea

(deşi m-a amăgit)

pentru că n-a reuşit să mă-nveţe nimic

(deşi mi-a promis)

pentru că din cauza ei m-am certat cu toată lumea

(deşi mi-a spus că prin ea mă voi apropia de ceilalţi)

pentru că e leneşă, parşivă, împuţită

(deşi m-a asiguratde contrariu).

Poezia nu este făcută din sămânţa din interiorul fructului

nici din ceea ce simt poeţii,

nici din cuvinte,

– aşa cum se laudă –

ci din firul de praf de pe coajă,

din intermediere,

din tăceri.

Pasul 2: Ars antipoetica

Urâtul:

mie nu-mi place poezia pentru că mă pune în umbră

Frumosul:

mie nu-mi place poezia pentru că mă repetă

Ascetul:

mie nu-mi place poezia pentru că-l înlocuieşte pe Dumnezeu

Savantul:

mie nu-mi place poezia pentru că e haotică

Poetul:

mie nu-mi place poezia pentru că oamenii o confundă cu mine

Psul 3: Odă (O, dă…)

Cel mai mult îmi plac poezia,

şuturile-n cur

şi ciulamaua de ciuperci.

Rămân perplex

când aud că unii preferă

doar câte două

(sau chiar unul!!!)

din această minunată combinaţie.

Aşa că hai!

întoarceţi-vă fundurile

şi-aduceţi nemernica de oală cu potol

s-avem şi noi, poeţii, un moment de glorie

de care să ne amintim

la cununii, parastase

şi manuale alternative.

Psul 4: Cea mai frumoasă metaforă

Îmi e atât de dor de metafore

încât trebuie să scriu un poem

despre celelalte lucruri.

Îmi e atât de dor de metafore

în