Cu cit sint mai multi parteneri, cu atit lucrurile devin mai complicate, interesele se ciocnesc, iar responsabilitatile se disipa; "copilul cu prea multe moase ramine cu buricul netaiat". Iar cind si nasii - recte UE si PEC-ul sau - se limiteaza doar la declaratii si la urari de succes, atunci nu trebuie sa ne mai mire de ce Nabucco este mereu aminat. Deocamdata lucrurile treneaza in cazul South Stream din cauza dificultatilor de ordin financiar ale Rusiei, iar in cazul Nabucco din cauze multiple. Una dintre cauze ar fi, dupa parerea mea, pozitia neclara si deseori oscilanta a UE. Aici ajungem la relatia Nabucco si PEC - Politica energetica comuna a UE. UE are multe Politici Comune, in domenii vitale ca agricultura, educatia, sanatatea iar PEC se afla, printre acestea, la un loc de cinste, el vizand un domeniu de o importanta fundamentala atit pentru tarile membre, cit si pentru UE, in general. Cei de la Bruxelles nu obosesc in a declara, in cele mai variate ocazii, interesul UE pentru promovarea acestei politici in scopul asigurarii viitorului energetic al tarilor membre si de a atinge telul suprem in domeniu, respectiv independenta energetica a UE - in primul rind fata de Rusia. Numai ca, de la declaratii la realitate este o mare distanta. Unele tari mari ale UE prefera sa aiba intelegeri bilaterale cu Rusia, prin care sa-si asigure necesarul de gaze si petrol, PEC neinteresindu-i citusi de putin. Ma refer, mai ales, la Germania si Franta. Germania si Rusia construiesc, impreuna, un gazoduct care trece direct pe sub Marea Baltica inconjurind Ucraina, Bielorusia si tarile Baltice. Insusi Gerhard Shroder, fostul cancelar al Germaniei, face parte din board-ul Consortiului care construieste North-Stream-ul. Anglia si tarile Scandinave se aprovizioneaza cu gaz din Marea Nordului. Italia si Franta, din Africa s.a.m.d. Asa incit, Nabucco este prioritar, pentru aceste tari