Discursul politic a redevenit indigest în ultima vreme. Politicienii se întrec în declaraţii de o agresivitate ce aminteşte de confruntările electorale din anii ’90.
Traian Băsescu îl cataloghează pe Regele Mihai drept "trădător" şi "slugă la ruşi", reproşându-i că şi-a abandonat poporul într-un moment dificil. Crin Antonescu îi atrage atenţia că nu poate vorbi despre istoria naţională ca un "beţiv la cârciumă". Victor Ponta se laudă că şeful statului "căuta sticla pe jos", după discursul său din timpul consultărilor de la Palatul Cotroceni pe tema revizuirii Constituţiei.
Polemicile politice sunt veritabile dialoguri ale surzilor. Puterea şi Opoziţia vorbesc fiecare cu propriul electorat, mimează dialogul, doar pentru a demonstra cât de absurdă este celălaltă parte. Combatanţii vin cu oferte doar pentru a fi refuzate de adversari. Exemple sunt multe. Preşedintele le propune baronilor PSD să contribuie la confiscarea averilor ilicite, să elimine intervenţia parlamentului în actul de justiţie, să renunţe la zone de influenţă politico-economică acceptând reorganizarea administrativă a României. Opoziţia îi cere lui Băsescu să scoată PDL de la guvernare, să numească un premier tehnocrat, care să organizeze alegeri anticipate. Altfel spus, să renunţe la putere şi să se pună la dispoziţia USL, care, eventual, ar putea declanşa suspendarea sa.
Nu m-am lămurit dacă atacul lui Traian Băsescu la adresa Regelui a fost , pe lângă o intervenţie publică regretabilă, un calcul strategic cinic. Nu cred că insultarea fostului suveran i-a adus actualului şef al statului simpatia foştilor nomenclaturişti comunişti din eşaloanele inferioarede partid, care, după Revoluţie, votau în mod tradiţional cu Corneliu Vadim Tudor. Este însă evident că limbajul injurios adoptat de Crin Antonescu şi Victor Ponta are drept scop radicalizarea propriului electorat
