De câte ori sunt în parc cu fiica mea e imposibil să nu asist la cel puţin o scenă de disperare cu o mamă care aleargă după copil, îl pipăie la ceafă sau pe spate şi apoi începe să strige: ”Ţi-am spus să nu mai fugi! Uite, ai transpirat. Treci pe bancă şi nu te mişca de-acolo.”
Nu ştiu la cine să mă uit cu milă, la copil sau la mamă. Aş vrea să mă duc să vorbesc cu ea, dar îmi dau seama că nu o să se schimbe nimic. Am încercat de câteva ori şi s-au uitat la mine ca la un nebun, aşa că am renunţat să mai promovez transpiraţia prin parcuri.
Sudoarea din efort fizic aduce atâtea beneficii încât mi-ar lua o zi să le înşir aici. Pe scurt, acest efect al capacităţii de adaptare a organismului la efort fizic intens stă la baza supravieţuirii speciei noastre.
Copiii au multă energie şi aleargă în mod natural. Priviţi în parc un copil de patru-cinci ani, indiferent că e fată sau băiat. Veţi observa că efectiv se deplasează numai prin alergare. Ce mutaţie a avut loc în lumea modernă încât părinţii fac tot posibilul să le reteze celor mici aplecarea naturală spre alergare?
Nu-mi dau seama în ce moment al civilizaţiei, o minte luminată, probabil un medic ce suferea de gută, a spus că transpiraţia îi îmbolnăveşte pe copii. Şi de atunci s-a tot rostogolit această luptă cu sudoarea care face sedentari pe bandă rulantă.
Dacă îi spui unui părinte că adoratul lui se îmbolnăveşte mai des dacă nu transpiră, nu te crede. Dar, dacă ne uităm în jur, cei mai rezistenţi copii sunt cei mai puţin cocoloşiţi. De ce? Pentru că în lipsa ajutoarelor suplimentare, se adaptează singuri la mediu.
Şi mie mi-e teamă ca fiica mea să nu se îmbolnăvească. Sunt îngrijorat când merge la înot că nu se şterge bine, că nu-şi usucă părul, dar încerc să-mi reprim toate spaimele. N-am controlat-o niciodată să văd dacă a transpirat şi n-am schimbat-o niciodată din acest mo
