Vreau să te cred când spui
că va veni cineva
cu un zâmbet perfect
şi cu gesturi definitive
o insectă cu suflet de doică
să mă ducă spre ziua de mâine
cum duci un cal dărâmat de tristeţe
seara către abator
Obrazul de porc
Ştiu că poezia mea nu înseamnă nimic
decât într-o lume din care tu eşti absentă.
am o copită în loc de inimă
şi-un ghem de păr în loc de ficat.
poate că m-am pedepsit de ajuns,
zic şi eu, cu gândul la poetul Attila Jószef.
un acordeon în flăcări
risipeşte cântecul comprimat al
hălcii pe care creierul o înfulecă pe ascuns.
în mijlocul gloatei, canibalul sfios şi senil îşi
sărută mâinile
împroşcând cu salivă
obrazul acesta de porc
ce se alintă, râde, se clatină,
se clatină groaznic în ştreang.
(doar un cântecel pentru autişti)
stele şi dinţi încleştaţi
şi lucrurile pe care nu le poţi salva
decât izbindu-le de-un perete
te-am simţit în mine şi te-am urât
niciodată liber niciodată eliberat
de tine nu plânge
ce rost are să plângi
înecat în lumină
am fost acolo! am încercat să simt!
(doar un cântecel pentru autişti)
şi totul strâns pentru totdeauna în tine
şi totul legat cu funii în tine
cobalt sau dragoste carnivoră
ultima promisiune
ultima atingere
ultima dată când mi-ai astupat gura
cu ceva doar al tău
şi apa asta adâncă în care
aş fi vrut să-mi ascund chipul
regretele inutile
satârul şters pe furiş
Cortázar Blues
Mi se părea că ceva mă pândeşte
sentimentul că viaţa ar fi putut fi o întâmplare perfectă @N_
