Dâmboviţeanul concurează la veterani şi este unul dintre cei mai buni din Europa pe segmentul său de vârstă.
Dan Ilie a devenit spaima concursurilor de distanţă organizate atât în ţară, cât şi în străinătate. Organizatorii au ajuns să se teamă să îl mai invite la competiţii pentru că ia tot.
De mic i-a plăcut mişcarea iar după ce a terminat „Şcoala de Maiştri Militari” din Sibiu s-a angajat în armată. ” Nu am stare, vreau mereu mişcare. De carieră am fost militar. Am ajuns cadru militar în 1970. Am făcut trei ani şcoală de maiştri şi subofiţeri şi am fost repartizat la Târgovişte. Am zis că stau un an, doi şi o să mă întorc la Sibiu. Au intervenit una, alta, au venit şi copiii şi am fost repartizat la Unitatea de Tancuri de la Teiş. Nu regret că am rămas aici pentru că mi-a şi plăcut şi am avut şi o serie de avantaje la vremea aceea”, spune Dan Ilile.
La scurt timp după ce s-a pensionat, dâmboviţeanul s-a apucat serios de atletism. Primul său concurs l-a câştigat chiar de ziua sa, de Sf. Ilie, la zilele oraşului Găeşti. „Mai făceam antrenamente şi la unitate însă mai răruţ. După Revoluţie însă, s-a pus accentul pe sport. Aveam ore de sport. După ce am ieşit la pensie m-am apucat serios de atletism. Am avut noroc să fiu legitimat la Clubul Petrolul Târgovişte. Le mulţumesc pe această cale că mă ajută. Acolo mă şi antrenez. La stadion avem saună, bazin, recuperare. Sunt condiţii bune. Dacă m-aş fi dus în oraş la nu ştiu ce saloane era foarte costisitor. Primul meu concurs a fost la zilele oraşului Găeşti, chiar de Sf. Ilie. După alte două luni a urmat un al doilea concurs şi uşor, uşor, am intrat în tot felul de competiţii la veterani. Acum concurez la categoria de vârstă 60 – 64 de ani”, spune atletul.
Sufrageria aparatamentului în care locuieşte este decorată cu zeci de medali, diplome şi cupe. La loc de cinste stau medaliile de campion n
