În spatele crizei din Grecia “fierb” două viziuni privind euro şi, cu cât este amânat mai mult falimentul acestei ţări, cu atât sunt mai aproape liderii europeni de a încălca unul dintre cele mai vechi taburi, prin asumarea responsabilităţii pentru finanţele unui stat membru, comentează Bloomberg.

Autorităţile europene devin principalii deţinători de obligaţiuni suverane greceşti, chiar dacă se opun propunerii preşedintelui Băncii Centrale Europene (BCE), Jean-Claude Trichet, pentru o “consolidare majoră” a legăturilor fiscale în spaţiul comunitar.

În aceste condiţii, obiecţiile politicienilor europeni de împărţire a suveranităţii sunt subminate de propriile eforturi de salvare a euro.

“Cu cât este evitată restructurarea datoriilor greceşti, cu atât mai mult obligaţiile financiare ale Greciei sunt împărţite şi apare o uniune fiscală de facto”, a declarat David Mackie, economist şef la JPMorgan Chase în Londra.

Dacă BCE va avea succes în încercarea de a preveni restructurarea, în viitorul apropiat, a datoriilor Greciei, regiunea va merge spre destinaţia dorită de Trichet, crede Mackie.

Pentru investitori, creşterea subvenţionării riscă să afecteze obligaţiunile germane, considerate de referinţă în zona euro.

Analiştii Nomura International calculează că Germania ar trebui să contribuie cu 3,5% din PIB pentru ca integrarea regiunii să ajungă la nivelul celei din Statele Unite, comparativ cu 1% în prezent, reprezentând 0,7% din bugetul UE.

Parlamentul de la Atena a aprobat miercuri un nou plan de austeritate, creând condiţiile pentru obţinerea unui al doilea program internaţional de finanţare în decurs de doi ani, care va majora contribuţia contribuabililor europeni la salvarea celui mai îndatorat stat din UE.

Necesitatea de a preveni falimentul Greciei a dus deja la o mai mare solidaritate fiscală, consideră, potrivit money.r