Zoom Muzeul Ţăranului Român

Muzeul Ţăranului Român a fost înfiinţat de Alexandru Tzigara-Samurcaş în anul 1906 şi instalat în cădirea monument de arhitectură neo-românească, proiectată de către arhitectul Nicolae Ghika-Budeşti. În perioada comunistă adăposteşte muzeul Partidului Comunist, pentru ca în 1990 să îşi recapete colecţiile şi sediul, sub conducerea pictorului Horia Bernea. Muzeul deţine un patrimoniu de peste 10.000 de obiecte, patru biserici de lemn conservate in situ, ca şi Complexul architectural Udrişte Năsturel de la Hereşti. În anul 1996 devine singurul muzeu din România răsplătit cu premiul EMYA, pentru Muzeul European al Anului. Este organizator principal a două proiecte internaţionale europene, dintre care cel în derulare se referă la Antropologia Copilăriei. Mai deţine o Arhivă de documente etnologice, o Bibliotecă de specialitate, o Galerie de artă (Magazin), Ateliere de creativitate pentru copii, Clubul Ţăranului, Noul Cinematograf al Regizorului Român; organizează expoziţii temporare, târguri, concerte de muzică tradiţională. Editează revista anuală de antropologie MARTOR şi cărţi de specialitate (albume, cataloage, ghiduri) la editura omonimă. Oferă Audioghid şi Tur virtual. Program de vizitare: de marţi până duminică, între orele 10.00-18.00, luni închis. www.muzeultaranuluiroman.ro.

Oare ce e mai reprezentativ pentru un muzeu? Un obiect expus, sau unul bine păstrat în tezaurul colecţiei? Cel mai vechi, sau cel aflat printre primele piese achiziţionate? Cel mai valoros în termeni financiari, sau cel mai rar, sau cel mai împodobit, sau cel mai tipic, sau cel mai încărcat simbolic, sau cel mai emblematic pentru o comunitate, sau...? Sunt întrebări pe care nici omul de muzeu nu şi le pune prea des, atâta timp cât nu este nevoit – cum sunt eu în acest moment – să definească imaginea unei instituţii, în întregul ei, prin „cel mai”