Lungmetrajul lui Cristi Puiu are o primire majoritar pozitiva din partea criticilor americani, el ruland din 29 iunie la IFC Center din New York. "Time Out New York" are singura cronica proasta, in rest, aprecierile sunt bune si foarte bune. Daca "The Village Voice" spune ca "nu e un film pentru oricine", "The New York Times" considera ca e "o enigma despre sufletul omenesc".
Sub titlul "Following in the Shadows of a Very Shadowy Man", Manohla Dargis scrie in "The New York Times" ca "Aurora" e un film "tacut, o ardere regulata plina de fasii de liniste reverberanta si nelinistitoare, intrerupta la jumatatea drumului de o eruptie violenta."
Nu iti dai seama, insa, daca filmul i-a placut criticului american sau nu, el evitand atat afirmatiile elogioase cat si criticile frontale.
"Filmul se deschide cu imaginea unui barbat al carui nume, la fel ca alte lucruri din aceasta poveste, e tinut ascuns pentru un timp relativ lung chiar daca el si lumea lui devin tot mai vizibile. Pentru urmatoarea ora aparatul de filmat il urmareste pe Viorel indeaproape, aducandu-ne aminte de stilul obiectiv al acelor documentare in care aparatul de filmat isi urmeaza discret subiectul fara niciun fel de comentariu ostentativ, parand ca urmareste mai mult decat predica (sau prevede) actiunea.
Viorel haladuie dintr-un apartament intr-altul, fumeaza, conduce masina, fumeaza din nou, face cumparaturi si ferm dar imperceptibil, te epuizeaza. Ca si in acest gen de documentare, amprentele dlui Puiu sunt peste tot in 'Aurora', vizibile atat in stil cat si in sensibilitate".
Cotidianul newyorkez remarca faptul ca ritmul din "Aurora" e diferit de cel cu care ne-au obisnuit unele filme mainstream. "Dl Puiu dejoaca multe asteptari narative (si ritmice), rasturnand sau evitand multe reguli familiare, inclusiv explicatia psihologica pentru ceea ce se in
