O poveste frumoasă şi adevărată a uliţelor şi caselor din Craiova se află între filele îngălbenite ale unei ediţii aniversare şi prăfuite a revistei Ramuri, din 1905-1929

George Mil Demetrescu, pasionat cercetător, ne-a luat la plimbare printre rânduri şi prin Craiova anului 1840, aşa cum a descoperit-o prin propriile săpături în trecut.

De la „răscruciul cel mic“...

În cartierele din „târg“, al Sf. Episcopii, al târgului de afară, al căldărarilor, al cojocarilor, al braşovenilor, al cavafilor ori al cizmarilor, al răscruciului mic, al Maichii Precistii, era concentrată toată negustorimea Craiovei, cu adevărat înstărită şi harnică, pe atunci. Cele mai multe dintre străzi – uliţe – erau cu pod de lemn, pentru că de-abia ce se introdusese caldarâmul. Cea dintâi uliţă pavată cu piatră a fost a cojocarilor.

În „răscruciul cel mic“ era o piaţă. Aici se făcea vânzarea cărnii şi a peştelui, pe vechile tarabe negustoreşti. „Piaţa de pescărie era pe locul unde este acum Hotel «Imperial», fost pe vremuri Hotel «Frăsineanu», iar piaţa de carne (măcelăria) era în celălalt răscruciu, unde era mai ‘nainte casele Sesceoreanu, astăzi dărâmate“.

Uliţa oraşului era încă cu pod de lemn. La fel era şi uliţa braşovenilor – strada Lipscani –, unde îşi făceau comerţul ceilalţi negustori de seamă ai Craiovei: „Un Vasile David, un Hristea Curti, «toptangii» ce aduceau mărfuri direct din Englitera; un Costache Dumba, vestit toptangiu şi strângător de lână; un Enache Galbenu, negustor de lânuri; un Manolache Kipa, un Teoharie Kupa“ şi mulţi alţii, în prăvăliile lor boltite, zise pe vremurile acelea „bolţi“. Iar ei, negustorii, se numeau „boltaşi“.

Pe strada Buzeşti era uliţa „răscruciului“. Mai simplu zis, intersecţia; cu mici prăvălii şi hanuri, unde veneau neguţătorii turci şi macedoneni, cu „chervanele“ încărcate de mărfuri pe care le vindeau