In perioada Ramadamului eram singur in cabinetul meu si necajit pina la Dumnezeu. Ajunsesem in Algeria de ceva timp, am primit un avans foarte mic si directorul Universitatii refuza intelegerea avuta cu Romania. Cum miscam marunt din buze, in cabinet intra un amic libanez. - Ce esti asa acru, Constantin? - Am probleme cu Benichou, directorul. - De ce? Refuza sa ne dea avansul promis in Romania. Amicul libanez, desi musulman, de la tigara nu se putea abtine. Venea la mine in cabinet, incuia usa si duhanea cu o lacomie imensa. Dupa ce trage o tigara, calm reia discutia. - Il cunosc pe Benichou. Este slab, sperios si cedeaza imediat daca il ameninti. - Cum? - Te urci pe biroul lui, il apuci de haina si ii tipi in ureche. Racnesti la el ca face o grava greseala sa se puna cu tine. De haina il tragi spre tine. - Tu esti nebun? - Pui pariu ca vei iesi de la el cu CEC-ul pe care va fi scrisa suma indicata de tine? - Nu te cred. - Sint psiholog, Constantin, si stiu ce spun. Libanezul pufaie lacom, rontaie niste bomboane mentolate si-mi arunca la plecare: - Imi asum consecintele, daca nu iese cum am spus, evident. Ma framint, ma sucesc si rasucesc si pornesc spre biroul lui Benichou. Pe drum intilnesc un coleg din Timisoara, care imi promite ca-l stringe el de git. - Buna ziua, domnule director, spunem calm. - Buna ziua. Luati loc, va rog. Ne asezam calmi si incepem dialogul. - Domnule director, am avut o intelegere, am doi copii aici si va rog sa va respectati contractul. - N-avem OK-ul din Alger. Ma ridic de pe scaun si ma indrept spre el. Observ ca ochii sai reflecta putina panica. - Eu n-am semnat nimic cu cei din Alger. Eu am semnat cu dumneavoastra. Ma apropii, ma urc cu fundul pe birou si-l apuc de tricou (n-avea haina!). Il ridic in sus si vad ca devine alb ca varul. - Bine, va dau, o sa fac puscarie. Gata, plec la puscarie (scoate carnetul de cecuri din sertar). Cit