Trei intr-o barca
- Te-am vazut cantand in deschiderea concertului lui Goran Bregovici, in fata unui public aflat in delir. Desi era prima ta aparitie pe scena, ai dovedit ca ai un potential artistic urias. Cine esti si de unde ai rasarit?
- M-am nascut in Moldova Noua, pe malul Dunarii, primul port de la intrarea Dunarii in tara. E un loc minunat, dar nu am amintiri de acolo, pentru ca la trei ani am schimbat locul acela pe altul, aflat mult, mult mai departe: Kitchiner, statul Ontario, Canada. Parintii mei au fugit cu mine din tara, trecand Dunarea, intr-o noapte din luna decembrie, 1987, intr-o barca pneumatica: eu, in varsta de trei ani, mama, de 24, si tatal meu, de 27 de ani. Dincolo era libertatea. Mai tarziu, mama mi-a povestit ca m-a rugat sa nu vorbesc, sa nu scot nici un sunet, ca sa nu ne auda granicerii, dar ca eu am zis doar, uitandu-ma incruntata la tata, care vaslea: "Vezi ca ma stlopesti!". Probabil, apa era foarte rece. Apoi am adormit, leganata de barca si de intunericul ca smoala, in bratele calde ale mamei. Asa mi-a spus cand am crescut mai mare. Si mi-a mai spus ca au riscat enorm sa ma ia cu ei, atunci. Cei mai multi isi lasau copiii mici in tara si le faceau chemare apoi, dupa un an, doi, prin Crucea Rosie. Dar mama mi-a spus ca nu ar fi putut trai nici o zi fara mine. Asa ca... am plecat cu totii: trei intr-o barca! Primele amintiri din viata le am din lagarul sarbesc din Belgrad, unde am stat sapte luni de zile. Amintirile sunt legate de muzica de pe niste casete pe care tata le cumparase de acolo, din Iugoslavia: erau cu trupa de rock a lui Goran Bregovici, din anii 80, "Bijelo Dugme" ("Butonul Alb"). Cu care Goran, deja consacrat ca artist, facuse furori, intr-o Iugoslavie destul de "libertina" pentru o tara socialista din epoca. Deci, asta a fost prima mea intalnire cu Goran Bregovici. A fost foarte impresionat cand
