- Comentariu - nr. 815 / 2 Iulie, 2011 Tremurau brazii, infiorandu-se, iar vaile inganau tanguit si cald, minute in sir, cand glasul lor prindea sa rasune. Oamenii ieseau cu totii in usile caselor ori pe la porti si se uitau lung in zare, cu luare aminte… Dumnezeu le-a scos atunci in drum doi copii, doi frati, inzestrati de El cu harul horitului: MARIA si TEODOR SANTEAN. Cei doi cantau parca din suflet: "Am venit lume la tine!”. Cerul se deschidea dis-de-dimineata, ca o floare albastra, scaldand lumea in lumina, sub arcul stralucitor al cate unui curcubeu. Norii firavi, albi ca zapezile trecute, irizau vazduhul. Fratii au ridicat cu ei la cer, in doze mici, odata cu roua imbibata de miresme, tot parfumul cantecelor romanesti. Unde sunt ei, e plin de lume de fiecare data. Maria si Teodor Santean vin cu cantecele si dansurile lor si fac sa prinda viata Romania. Cei doi artisti ne duc cu gandul la vremurile teribile din trecutul nostru apropiat. As vrea sa rostesc cuvinte de lauda pentru o suprem umana pasiune, pentru aceea tocmai a cantecului si, indeosebi, a cantecului popular. Mi-aduc aminte cat de departe suntem de lucrurile naturii care exista nemijlocit, atunci cand patrundem pe taramul spiritului. Artisti ca Maria si Teodor Santean sunt fiinte pentru altul. Existenta lor este un continuu dialog, iar constiinta trebuie sa le fie permanent deschisa. Umanizarea este o largire, o adancire a constiintei. Cantareti ca ei sunt chemati sa umanizeze lumea prin cantecele lor. Or, aceasta nu este cu putinta decat prin participare. Prin dansuri si cantece, cei doi reprezinta o constiinta care vegheaza. Pentru ei, fericirea este zambetul din privirea celor din jur. Ce univers profund este omul, ce minunat lucru sa inveti permanent, sa interactionezi cu persoanele de langa tine, ca si cand le-ai descoperi, in fiecare zi, pentru prima data! Cred ca prin cantecele lor, Teodor S