Până pe la mijlocul anilor 80 era unul dintre puţinii oameni curajosi care ofereau un spectacol inedit într- o sferă din oţel unde reuşeau, urcaţi pe motociclete, să învingă gravitaţia.
Buzoienii trecuţi de vârsta primei tinereţi îşi aduc aminte cu nostalgie de zilele în care la bâlciuri te puteai distra pe cinste, alături de cascadorii care dădeau o notă de orginalitate sărbătorilor câmpeneşti.
Unul dintre cei care făceau atmosferă de gală la aceste serbări este veteranul motociclist Mircea Iamandeiu din Buzău, omul care a executat ani la rând numere difcile ce semănau mai degrabă cu spectacolele de circ sau cascadoriile din filme.
Pasiunea pentru motoare o are din copilărie
Bătrânelul de 73 de ani din cartierul Mihai Viteazu spune că pasiunea pentru motociclete o are de mai bine de o jumătate de veac.
„Am 73 de ani iar pasiunea pentru motociclete o am de mic copil. La 16 ani eram sătul de motociclete. De la 12 ani am pus ochii pe motocilete, motorete, simpsonete şi cam tot ce se găsea pe timpurile alea. Şi-acum, după atâţia ani, folosesc motocicleta cu ataş ca să mă duc la sapă", mărturiseşte nea Mircea.
"Zidul morţii", o provocare peste timp
Anii au trecut iar cascadorii de ocazie au îmbătrânit fără ca cineva să le mai preia ştafeta.
Nea Mircea crede că că cele mai frumoase amintiri ale tinereţii sunt cele în care se simţea invincibil atunci când concura la „Zidul Morţii". „Am învăţat să concurez la „Zidul Morţii" pe un fir de tocitoare. Era ca un butoi mare prin care te încadrai mergând în cerc. Aveam un semn făcut cu vopsea pe care nu trebuia să-l depăşim, pentru că altfel ne-am fi accidentat foarte grav. Acolo am învăţat să fac această cascadorie. Apoi a venit „Zidul Morţii" cu plasa de oţel. Sincer, chiar trebuia să ai puţin curaj ca sa poţi merge cu motorul aici", mai spune nea Mircea. „Zidul morţii"
