- Istoric - nr. 815 / 2 Iulie, 2011 Viata si creatia lui Octavian Goga au fost inchinate continuu unei mari idei: ideea de unitate statala, de cuprindere intre aceleasi fruntarii a romanilor din toate provinciile in care ei reprezinta populatia majoritara. Doua din dimensiunile activitatii sale raman jaloane de netagaduit si ele ar trebui sa constituie niste modele pentru contemporanii nostri: poezia si publicistica, inchinate mereu si mereu telului salvgardarii, pastrarii si implinirii fiintei noastre nationale. Chiar daca este binecunoscuta, ne permitem sa reluam (auto)definirea poetului de la Rasinari, cat priveste rolul si rostul, si rostirea artistului, vazut ca suflet al Cetatii: "(…) scriitorul trebuie sa fie un luptator, un deschizator de drumuri, un mare pedagog al neamului din care face parte (…) Am vazut in scriitor un samanator de credinte si un samanator de biruinta.” Asa cum afirma istoricul literar Ion Dodu Balan, in ampla monografie dedicata celui care a fost portdrapelul romanismului in vremurile de restriste ale dualismului austroungar, Octavian Goga a fost un "Temperament aprins si dinamic, spirit chinuit de neastamparul luptei (…) Goga ar fi putut spune despre sine cu vorbele lui Victor Hugo: «J’aurais été soldat, si je n’étais pas poéte.»”. Cat priveste publicistica, aceasta munca de salahor, dar si de apostol, crezul lui Octavian Goga il regasim chiar in nota introductiva a volumului "Mustul care fierbe” (Imprimeria Statului, Bucuresti, 1927, p.7): "Reunesc intr-un volum o seama de articole publicate in revista «Tara noastra». Sunt pagini smulse din sbuciumul cotidian, crampeie din risipirea de suflet pe care o cer problemele noastre de existenta. Toate se reduc la un principiu fundamental de viata, la idea nationala, misterul de procreatie a acestui neam si singura lui formula pentru ziua de maine (…)” Goga nu a facut din publicistica o meseri