În trecut, sălile de teatru din România erau pline de oameni care veneau să se destindă prin cultură. În acelaşi timp, era şi un bun prilej pentru femei să îşi afişeze ţinutele de seară, dar şi pentru bărbaţi, care purtau elegante costume şi pălării. De-a lungul anilor, teatrul a pierdut teren în faţa cinematografiei, iar tinerii nu mai sunt atraşi de acest tip de artă.

Alina P., 20 de ani: „N‑am fost la teatru de trei, chiar patru ani. Nu ştiu, pur şi simplu nu mă atrage, iar actorii mi se par tot timpul falşi. Prefer să văd un film sau un serial“.

Mihai N., 22 de ani: „Nu prea mă duc la teatru. În liceu mai mergeam cu doamnele profesoare, care ne cam obligau să mergem la vreo piesă. Aşa mai luam şi noi câte un zece. Nu cred că m-am dus la teatru de plăcere, nici n-am văzut vreo piesă bună la Craiova“.

Maria S., 21 de ani: „Îmi place teatrul, dar nu cel din Craiova. Mă duc cu drag atunci când sunt piese străine, mai ales la Festivalul Shakespeare. Eu rămân la ideea că teatrul este expresia veritabilă a artei. Cred că Teatrul Naţional din Craiova a intrat într-o criză de tineri actori buni“.

Marius N., 22 de ani: „Cred că o dată pe an merg la teatru, dar parcă nu mai e nici o vrajă. Când eram mic, eram fascinat de tot. Acum piesele mi se par din ce în ce mai proaste“.

Mihai A., 20 de ani: „Nu merg la teatru. Prefer să văd un film“. În trecut, sălile de teatru din România erau pline de oameni care veneau să se destindă prin cultură. În acelaşi timp, era şi un bun prilej pentru femei să îşi afişeze ţinutele de seară, dar şi pentru bărbaţi, care purtau elegante costume şi pălării. De-a lungul anilor, teatrul a pierdut teren în faţa cinematografiei, iar tinerii nu mai sunt atraşi de acest tip de artă.

Alina P., 20 de ani: „N‑am fost la teatru de trei, chiar patru ani. Nu ştiu, pur şi simplu nu mă atrage, iar actorii mi se par tot timpul fa