Nonconformist, neconventional, un rebel al politicii postdecembriste. Astea par a fi trasaturile pe care Traian Basescu doreste sa si le insuseasca, luand cu el in istorie cat mai mult din zbuciumul tranzitiei romanesti. Un zbucium, pe care presedintele il amplifica, pe zi ce trece, voit sau nu.
De la inceputuri, Traian Basescu si-a propus sa evadeze din masa amorfa a politicii romanesti, din mana de oameni care au condus Romania, conform unor principii teoretice, uneori cu anumite derapaje. Traian Basescu a vrut sa arate oamenilor ca si un presedinte poate plange, poate avea sentimente fata de suferinta unui prieten de drum. Fostul comandant de nava si-a propus sa sparga barierele conformismului social, dogmele unei societati parca mult prea resemnata in peste un deceniu de tranzitie interminabila.
A inceput cu un cap in gura unui arab si a continuat cu strigaturi de bulevard, gen "pasarica" sau "un fleac, i-am ciuruit". Acest curaj, de a evada din pluton, l-a propulsat in fruntea maselor, facandu-l idolul tribunelor, devenind speranta suporterilor de a avea o tara decenta si un trai normal, un personaj comun asemeni omului care se comporta ca atare, nedorind sa para elitist, ci mai degraba unul de-al lor. Cu cat presedintele li se infatisa intr-o lumina autentica, care uneori parea ridicola, dar apreciata de popor, cu atat apropierea fata de societate devenea mai puternica. Ne-a folosit la ceva acest nonconformism al presedintelui? Mai este momentul pentru asemnea gesturi neconventionale?
Din pacate, Traian Basescu nu a inteles ca vremurile in care economia duduia si artificiile electorale erau permise a cam trecut. Presedintele pare a nu vedea ca Europa se clatina, chiar ideea de Uniune fiind pusa sub semnul indoielii. Vremurile, in care presedintele putea sa danseze cu toata lumea si sa stranga mainile tabacite ale taranilor si
