Cel mai recent film al britanicului Mike Leigh spune pe o nota nostalgica si molcoma o poveste cu oameni obisnuiti, trecuti bine de prima tinerete. Desfasurata pe parcursul a patru anotimpuri - pentru ca cele doua personaje principale au o gradina de legume a caror transformare o ocrotesc -, povestea regaseste simplitatea naturala a vietii. Filmul nu e o comedie, dimpotriva.
Am putea spune, daca ne-am lua dupa felul cum cadenteaza actiunea filmului in functie de anotimp, ca Mike Leigh (nascut in 1943) a ajuns la varsta toamnei. Sa nu intelegeti gresit: in "Un an din viata"/"Another Year" nu se arunca samanta intrigii la inceputul filmului, care pica primavara, urmand ca toamna sa se intample climaxul si iarna sa se linisteasca toata lumea.
Scenariul lui Mike Leigh are mai multa subtilitate de atat. De fapt, viata personajelor curge in ritmul ei normal, dar Tom (Jim Broadbent) si Gerri (Ruth Sheen) care alcatuiesc un cuplu armonios (vezi si numele lor!) si cu vechime, au o gradina de zarzavat de care se ocupa tot anul.
Sa lucrezi pamantul iti da, ca om, oarecare consistenta si siguranta, si probabil ca cineva care are in jur de 60 de ani percepe altfel aceasta ocupatie fata de un tanar de 30 de ani. Munca pamantului iti da un soi de intelepciune, pentru ca, printre altele, are ritualurile ei, si iti trebuie rabdare ca sa vezi legumele crescand.
Personajele filmului nu evolueaza de-a lungul celor patru anotimpuri (sunt la o varsta cand se intampla mai degraba contrariul). Dar faptul ca viata lor e urmarita in acest interval temporal poate vrea sa insemne ca, la fel cu viata naturala a pamantului, si viata lor e autentica prin tot ceea ce contine - atat bucurii cat si necazuri.
Aceasta ar fi nota "optimista" a filmului, pentru ca, spre deosebire de filmul precedent al lui Mike Leigh, "Despre fericire si alte nimicu
