Artele de tip comunicativ suprima total prezenta corpului. Omul este substituit de propriul mesaj. Cyberspatiul este locul intilnirilor anonime si impersonale intre oameni care nu se vad dar comunica instantaneu. Corpul este o "inventie culturala" - spun unii esteticieni. El apare ca o inovatie in arta incepind cu pictura italiana din secolul al XIV-lea, indeosebi cu Giotto, Gentile da Fabriano, Masaccio, Pisanello, Andrea Mantegna, Jacopo Bellini. Transgresind imobilismul reprezentarilor crestin-medievale, pictorii pomeniti surprind profiluri faciale, dau volum siluetelor si, in plus, sugereaza miscarea. Spre deosebire de biologie si medicina, arta si religia sustrag corpul ordinii naturale si il arondeaza alteia, culturale si simbolice. Nu doar imaginile vorbesc despre corp. Arta mimului constring corpul sa se exprime prin gesturi si miscari; dansul comunica, la rindu-i, prin gest, miscare, ritm si muzica; literatura face din corp un loc al limbajului (H. Miller, P. Klossowski); "teatrul cruzimii" - in versiunea lui Antonin Artaud - dramatizeaza emotiile extreme, cerind spectatorului sa sufere, sa se implice, si nu sa ramina un contemplator pasiv. Gauguin picteza in experientele sale tahitiene corpul strain, corpul celuilalt, iar Van Gogh isi decupeaza si doneaza propria ureche, dind o miza simbolica acestei interventii dureroase. Cubismul, dadaismul si suprarealismul destructureaza si fragmenteaza corpul, simbolizind intrarea intr-o ordine des-centrata, periferica, neconventionala. Artistul nu mai expune; el se expune fizic sau propune scenarii conceptuale sofisticate. Body art (arta corporala) contemporana transforma corpul in obiect de arta. Anii '60 exalta corpul mutilat, ranit, flagelat, carnea singerinda, expusa provocator. Este revolta organicului impotriva conventiilor "puriste", favorabile aparentei si suprafetei corporale. Frantuzoaica Orlan demitizeaza i