Nota e o convenţie. Anul ăsta ministerul educaţiei a hotărît să schimbe puţin convenţia. Cu ce ne face mai tari ideea că acum au BAC-ul jumătate din absolvenţii liceelor? Cu nimic. Aproape nimic.

Cei fără BAC sînt mînă de lucru „ieftină” şi mai bună. Vom avea un procent şi mai consistent de zilieri fără BAC. O coerenţă stranie există. După ce printr-un nou cod al muncii s-a redus la condiţia de „zilier” situaţia angajaţilor majoritari, pasul al doilea vine, iată, firesc: BAC-ul nu mai e decît pentru jumătate din cetăţenii noştri de peste 18 ani. Cînd rata de promovabilitate este mai mică de 50 %, acesta este un indiciu că sistemul examinează aberant, nu că subiecţii (fie ei profesori sau elevi) ar fi într-o stare de mare impostură.

Toţi miniştrii educaţiei au avut idei în schimbarea examenelor finale. Iată că a venit unul care a avut ideea să schimbe finalul examenelor: notele. Un cutremur cu mult mai mare.

Vorbeam de o convenţie. Tot o convenţie era şi copiatul. E uşor să-i zici “furt” fără să recunoşti probleme profunde ale sistemului. La literatura română, de exemplu, se dau subiecte mai curînd nerealiste, aiuristice, fără a urmări adevărata competenţă, ci mai curând urmărind „prinderea” elevului off side. Elevul copia pentru că nu putea rezista altfel în convenţie: nu toţi sînt destul de dispuşi sau de deştepţi să prindă şmecheria cu limbajul literar românesc. În consecinţă se copia, se întreţinea ficţiunea unei exigenţe de nivelul anilor 90. Sistemul se prefăcea că era performant, la fel şi elevul. Dacă hotărăşti să aspreşti paza la examene, atunci trebuie să şi încerci să adaptezi subiectele la un nivel mult mai realist.

Notele de anul ăsta dovedesc o lipsă completă de cunoaştere a realităţii din şcoli. Între diversele centre de putere şi învăţămîntul periferic e o ruptură totală.

Reforme pe termen lung nu nu au existat. Stra