9 octombrie 1986
Cu „Ulihi” despre „Maramurehi”
În zori, sună domnul Laurenţiu Ulici. Vorbeşte într-un fel aparte, articulând un fel de „hi” în loc de „s”, „ş”, „ce” şi „ci”. Întreabă dacă A.P. „se mai duhie în Maramurehi”, că „acolo e bine ahiteptat”, că „are tren la hiapte fără zehie”. Îi pun lui A.P., pe sub uşă, un bilet cuprinzând rezumatul discuţiei cu domnul Ulihi. „Ai un copil foc de deştept”, îmi spune A.P. după ce s-a jucat cu fiică-mea, Andreea, toată ziua şi a învăţat-o să dea lucruri, nu numai să ia.
10 octombrie 1986
Diversiune
Când vin de la şcoală, nu-l mai găsesc pe A.P. acasă. Trebuia să plece, de aseară, în Maramureş, dar a făcut-o abia azi dimineaţă. Supărat că a telefonat pe la mai mulţi cunoscuţi, care nu erau, dubios, nici unii, acasă, A.P. îmi lasă mesaj ca, tuturor celor care îl caută, să le spun că e internat în spital. Sună Elena Pană, din Craiova, Costică Preda, Dinu Săraru, fiecare de mai multe ori.
Dinu Săraru, cel puţin, e îngrozit că nu ştie unde e tata, că tocmai dumnealui nu i-a spus nimic A.P. de internare. E o cale de a îi pedepsi pe cei care, şi zi, şi noapte, îl găsesc pe A.P. când vor, inversul nefiind valabil, dar şi de a le oferi plasă celor care ascultă la telefoane.
24 octombrie 1986
O chestiune a socialismului
Îl însoţesc pe A.P. la Casa Scânteii, să luăm revista Luceafărul şi alte ziare. Portarul, un om simplu, spune că nu are, dar tata mă trimite să insist. Scot, până la urmă, un Luceafăr de la el, şi, când îl duc în maşină, A.P. spune: „Nu te lua după ei. Toţi spun că n-au. E o chestiune a socialismului, asta cu «n-am», pentru că, nefiind proprietatea lor, n-au nici un câştig dacă au sau n-au. Ia, dă ciubuc şi vei vedea cum toţi încep să aibă”.
27 octombrie 1986
Invadatorii
Dinu Săraru ne invită la Teatrul Mic, la o oră de poezie româ
