Biblioteca din Babel

Titlul expoziţiei de la Galeria Dialog a excepţionalului artist român stabilit în Franţa Tudor Banuş pare o contradicţie în termeni şi, în acelaşi timp, o "ajustare" a principiilor unui curent care îţi vine în minte în primul moment, privind circular, lucrările: Suprarealismul cu dicteul lui automat.

Dar, încercând să citeşti gravurile, descoperi că paradoxul are acoperire. Lumea hibridă, complicată, colcăitoare are o logică internă perfectă de sens şi, mai ales, de construcţie plastică. Barocă, cu planuri multiple, care se succed sau se suprapun unul altuia, cu oameni-arhitecturi mirobolanţi, cu minuscule personaje şi obiecte fantastice, compoziţia este structurată cu o linie fină, dar fermă peste care culoarea se aşterne accentuând, potenţând, punând un accent dramatic sau frivol.

Asemănătoare la prima vedere, lucrările se relevă lumi în sine, fie că este vorba despre operele de şevalet sau despre ilustraţia de carte. Ilustraţie care la Tudor Banuş este, de fapt, o echivalare a sensului, şi nu o transpunere a acestuia în imagine. Pe marginea fiecărei asemenea ilustraţii s-ar putea scrie, evident în stilul oniric, mai multe cărţi, diferite între ele şi fără legătură cu originalul. Unitatea expoziţiei este dată de fantezia debordantă, de mulţimea elementelor fiecărei compoziţii, de linia continuă generând oameni, animale, arhitecturi, obiecte cu o claritate egalată numai de ambiguitatea alăturării lor sau a mixării speciilor. Desenul este clar, sensul se cere căutat în labirintul de simboluri, al căror livresc presupune un background fie şi minimal al privitorului.

Orologiu

Există în litografiile lui Tudor Banuş animale hipertrofiate şi oameni minusculi, plutind ca în "Arca lui Noe", o aglomerare de chipuri feminine şi mici creaturi masculine, ca în "Dragoste ascunsă", care amintesc de Bosch trecut prin filtru supra