Lupta internă pentru titlul de Campioană Culturală Europeană este aprigă, iar Timişoara scoate toată „artileria” de care dispune. La nivelul oraşului, Clujul este văzut ca principalul contracandidat, dar autorităţile din oraşul de pe Bega se bazează pe câteva argumente care pot cântării decisiv.
Unul din principalele atuuri ale Timişoarei în competiţia pentru Capitala Culturală din anul 2020 este multiculturalitatea. În Banat, în general, şi în Timişoara, în special, convieţiuisc mai multe etnii, într-o armonie care tinde spre perfecţiune. Să auzi pe stradă sau în casele oamenilor vorbindu-se mai multe limbi, nu este deloc ceva neobişnuit. De conflicte interetnice nici nu se poate pune problema. Promotorii proiectului, bat monedă foarte mult pe acest aspect.
Un alt punct forte al Timişoarei este aşezarea geografică. Pe de o parte, Clujul este foarte aproape de Sibiu, care a fost deja Capitală Culturală, iar politica celor care decid câştigătorul nu încurajează ideea ca două oraşe atât de apropiate să fie capitale culturale într-un interval de timp atât de scurt. Pe de altă parte, Timişoara este apropiată de Serbia şi Ungaria, de unde poate atrage evenimente culturale comune. De asemenea, Timişoara are sprijinul Euroregiunii DKMT, din care face parte.
Oraşul Revoluţiei şi al premierelor. Chiar dacă nu ştie să exploateze Revoluţia din punct de vedere turistic, Timişoara are acest atu care o poate face cunoscută la nivel internaţional. În afară de faptul că este primul oraş liber din România, Timişoara mai are şi o serie de premiere naţionale şi internaţionale, cum ar fi: primul oraş din Europa cu străzi iluminate electric, primul oraş din lume în care s-au sudat şine de cale ferată şi tramvai, prima fabrică de bere din România. Pentru a pune în valoare aceste premiere, în ultima perioadă s-au construit: cea mai mare halbă de bere din lume, cea ma
