Polonezii sunt cunoscuţi ca o naţiune orgolioasă, iar acum liderii de la Varşovia au ambiţia să demonstreze că Polonia va gestiona eficient, până la 1 ianuarie 2012, preşedinţia Consiliului European. Momentul preluării preşedinţiei rotative a Uniunii Europene de către Polonia nu este unul liniştit. Criza financiar-economică încă generează trepidaţii pe continent şi în lume.
Prof. dr. Vasile Puşcaş
Despre preşedinţia poloneză a Consiliului UE, inaugurată în 1 iulie a.c., s-a scris deja foarte mult în ultimii trei-patru ani. E adevărat că lentilele analitice erau fixate pe „era turbulenţelor fraţilor Kaczynski" („Le Figaro"), iar conduita şi succesele de la sfârşitul deceniului trecut au fost privite cu suspiciune. Polonezii sunt cunoscuţi ca o naţiune orgolioasă, iar acum liderii de la Varşovia au ambiţia să demonstreze că Polonia poate să joace la „curtea celor mari", dar nu în vechea formulă a politicii de putere, ci construind interesul european pe „şantierele" Uniunii Europene. Iar aceste „şantiere" se referă la integrarea europeană ca sursă de creştere şi dezvoltare, o Europă sigură şi Europa ca beneficiar al deschiderii internaţionale.
Momentul preluării preşedinţiei rotative europene de către Polonia nu este unul liniştit. Criza financiar-economică încă generează trepidaţii pe continent şi în lume. În Uniunea Europeană se fac eforturi pentru salvarea zonei Euro de la cataclism, se exprimă frecvent opinii eurosceptice şi, în unele cercuri, se pune sub semnul întrebării chiar viabilitatea procesului integrării europene.
Aşteptări mari
Noile state membre caută argumente, în faţa propriilor cetăţeni, să susţină obiectivul convergenţei şi, în acelaşi timp, să reziste ameninţării seismelor care se profilează periodic pe piaţa financiară europeană şi globală. Preşedinţiile europene exercitate de câteva noi state mem
