În lumea colecţionarilor şi negustorilor de obiecte vechi ţărăneşti, circulă o anecdotă despre Prinţul Charles al Marii Britanii şi ţăranul dintr-un sat din Transilvania, care s-au tocmit pentru o coasă. „Prinţul şi-a dorit coasa, dar respectivul, nepoliticos, i-a spus că nu i-o dă, dar nu i-a explicat că nu i-o dă pentru că nu voia sau pentru că vedea o concurenţă în activitatea Prinţului Charles sau pur şi simplu pentru că era a tatălui lui, moştenire de la el.
Până la urmă i-a trimis altă coasă...”, îmi spune dr Marius Tiţa, colecţionar împătimit de obiecte rare, cu care „trec în revistă” exponatele şi neguţătorii din ultimul Târg de Antichităţi Ţărăneşti, organizat la Muzeul Ţăranului Român, „Prinţul Charles ar fi putut veni aici ca vizitator, dar ţăranul, posesor de coasă, nu ar fi putut veni aici ca vânzător. Uite un lucru minunat!”.
Antichităţi, în sensul franţuzesc al cuvântului, reprezintă obiectele mai vechi de 100 de ani. „Este un târg foarte la modă în Occident, şi francezii, şi belgienii, şi nemţii au târgul acesta de antichităţi, de vechituri, cum ar trebui să le spunem noi, cu toată dulceaţa şi îngăduinţa în glas, nu în sensul peiorativ, pentru că sunt foarte multe lucruri frumoase care ne amintesc de nişte vremuri trecute şi dincolo de aspectul acesta estetic şi cel istoric. Veţi vedea tot felul de obiecte – şi e bine să întrebaţi ce sunt, pentru că nu le veţi recunoaşte –, veţi vedea tot felul de practici bune pe care noi le-am uitat în epoca industrializării, le-am pierdut, le-am ratat. Noi ne uităm azi, pentru că ne plac, poate ne amintesc anumite momente sau poate că am auzit că sunt valoroase, am auzit pe unii că au vândut bine sau că e de bon ton să ai aşa ceva în casă.
Faptul cât terasa de la Muzeul Ţăranului Român este mereu plină de câte ori are loc acest târg, asta nu înseamnă că descoperim civiliz
