Foto: Cristian Crisbăşan „Există un singur lucru despre care, probabil, aţi observat că nu mă plâng: politicienii. Toată lumea se plânge de politicieni. Toată lumea spune că sunt de rahat. Dar de unde cred oamenii că au venit aceşti politicieni? Ei nu au căzut din cer, nu au trecut dincoace printr-o membrană ca dintr-o altă realitate. Ei provin din părinţi americani, familii americane, case americane, şcoli americane, biserici americane, afaceri americane, universităţi americane şi sunt aleşi de cetăţenii americani. Asta este tot ce suntem în stare să facem mai bun, băieţi!
Asta este tot ceea ce avem mai bun de oferit, asta este ceea ce sistemul nostru produce. Intră gunoi, iese gunoi! Dacă avem cetăţeni egoişti şi ignoranţi, nu putem avea decât lideri egoişti şi ignoranţi. Şi atunci probabil că nu doar politicienii sunt de rahat. Poate că şi altceva pute urât pe aici. Cum ar fi... publicul. Da, publicul pute! Iată un foarte bun slogan de campanie pentru vreo companie. La dracu’ cu speranţa! Dacă chiar este vorba numai despre vina acestor politicieni, atunci unde sunt oamenii minunaţi şi deştepţi ai acestei ţări? Unde sunt toţi acei americani deştepţi, inteligenţi şi oneşti gata să facă un pas în faţă, să salveze naţiunea şi să ne conducă pe drumul cel bun? Adevărul este că ţara asta nu mai are astfel de oameni. Pentru că toată lumea este la mall – scărpinându-se în fund, scobindu-se în nas, scoţând cardul de credit şi cumpărând încă o pereche de pantofi sport, cu beculeţe în talpă!
Aşa că eu mi-am rezolvat această mică dilemă politică într-un mod foarte simplu: când vine ziua alegerilor, stau acasă. Nu votez.
Să-i ia naiba pe toţi! Nu votez! Din două motive. Primul: e total lipsit de sens să mai votezi. Această ţară a fost cumpărată, vândută şi plătită definitiv de mult. Al doilea motiv este că dacă votezi, nu mai ai dreptul să te plângi că
