Memorialistul Argetoianu este binecunoscut lectorilor din România şi nu numai, iar anul de foc 1942 grăieşte de la sine. Transcrierea textelor în revistă se face după manuscrisul olograf, aflat în posesia noastră. Scriitorul politic Constantin Argetoianu s-a născut la 3 martie 1871, în Craiova şi a încetat din viaţă la 6 februarie 1955, în gulagul comunist din Sighetul Marmaţiei.

„1942

Joi, 19 martie

Ieri se pretindea că Ică nu va vorbi despre no­ua organizaţie a Statului, ci despre raporturile noas­tre cu ungurii! Aşa credea ieri la dejun Coti Stoicescu, ministrul Justiţiei care, mai mult, nu ştia nici el!!! Dl Reichs ministru Stuckart s-a întâlnit ieri «în saloanele dlui Ică Antonescu» cu juriştii ro­mâni — adică cu d. d. membri ai Camerei Juridice In­ternaţionale, secţia Bucureşti. «On a dú rire!» Epa­vele legionare nu se lasă. Au imprimat un scurt manifest în care înjurau pe Mareşalul An­to­nescu şi declarau că până în trei luni vor fi «la pu­tere». Manifestul s-a împărţit clandestin printre le­gi­o­nari şi simpatizanţi (mai sunt?). Guvernul a răs­puns prin arestări masive de duminică încoace. S-au arestat şi dintre «legionarii cuminţi» (grupul Du­mitrescu-Borşa etc.), care până acum s-au bu­curat de oarecare favoare.

Cei tineri au fost concentraţi şi trimişi pe front, mai toţi cu scrisori de re­­co­mandaţie speciale. Printre aceştia a fost cu­prins şi tânărul Bani Ghika, fiul mai mic al Aristiţei şi ginerele lui Bujoiu. Dl Bani funcţionează de as­tă-vară ca şef de cabinet la Buşilă... În calitatea sa de sublocotenent de rezervă în geniu, a fost tri­mis să cureţe minele ruseşti pe zonă, ocupaţie distractivă şi sigură ce se termină mai totdeauna cu sfâr­tecarea... amatorului! Buşilă declarându-se ne­pu­tincios faţă de «ordinele de sus», Aristiţa s-a re­pe­zit asupra generalului Dombrovski să-i scape odo­rul, prin legăturile sale cu