Regizor, chitarist, blues man şi lista ar putea continua, Hanno Hoefer, alături de colegii de la Nightlosers a onorat ediţia din acest an a Zilelor Reghinene. După concert, am stat la o poveste, locaţia aleasă fiind holul Cinematografului “Patria” din Reghin.

Reporter: Un interviu într-un fost cinematograf. E trist?

Hanno Hoefer: Am văzut şi eu ce e pe aici şi e trist, păcat că nu funcţionează cinematograful. Mi-ar fi plăcut să funcţioneze, dar astea sunt vremurile.

Rep.: Se poate cânta „Puşca şi cureaua lată” în variantă blues?

H.H.: Tocmai am auzit această piesă în variantă latino, la Mandinga, cântată de un cubanez din trupă şi cred că se poate cânta şi în variantă blues, fără probleme. Se poate orice.

Rep.: Are nevoie românul de distracţie, mai de o populară, mai un rock, mai de un blues?

H.H.: Eu cred că are nevoie, deoarece este o chestie bună până la urmă, chiar dacă e o salată şi se amestecă lucrurile, chestia asta are şi o latură bună.

Rep.: Cât contează bluesul în acest amalgam de genuri muzicale de la zilele oraşului?

H.H.: Sincer, noi nu facem diferenţa, nu cântăm ceva pentru un public şi altceva pentru alt public, cântăm cam acelaşi lucru, toată lumea vede asta. Noi ne facem treaba şi după cum s-a văzut lumea a apreciat asta.

Rep.: „Six days on the road” e titlul unei piese pa care o cântaţi. E greu cu naveta?

H.H.: O parte stăm în Bucureşti, o parte sunt la Cluj, şi ne-am obişnuit cu drumurile. Suntem pe drumuri tot timpul. Ei vin cu maşina în deplasările noastre şi eu fiind la Bucureşti, mai bag cu un personal, chiar la Reghin, am venit cu un autobuz de la Sighişoara la Târgu-Mureş, şi de acolo altă maşină.

Rep.: Pregătiţi vreun album nou?

H.H.: Tot pregătim de şapte ani ceva nou, dar anul acesta chiar ne-am gndit să intrăm în studio în toamnă şi sigur vom scoate ceva.

Rep.: Ş