Într-o vreme când, pe micul ecran, democraţi de carton şi analişti auto numiţi “militari” – alimentaţi, în mod paradoxal, cu informaţii din zona… nemilitară a intelligence-ului autohton – reiterează criticile privind gradul de implicare al României în Operaţiunea NATO, din Libia, simbolic numită “Protectorul unificat”, ministrul polonez de externe, Radek Sikorski, a administrat “un duş rece” aliaţilor din inima Europei – cei dornici să asigure fonduri băneşti, dar nu şi să îşi implice forţele expediţionare în teatrele de război.

Sub pretextul unei declaraţii, făcută în exclusivitate Agenţiei France-Presse, abilul Sikorski a precizat că nici nu se pune problema ca Polonia să întărească efectivele militare aliate ce derulează operaţiunea maritimă şi cea aeriană în Libia.

Motivul? Radek Sikorski l-a conturat limpede, fără ezitări: “Noi participăm la operaţiunea din Afganistan, unde asigurăm al cincilea contingent militar, ca importanţă. Suntem prezenţi în Bosnia şi Herţegovina şi în Kosovo.”

Concluzia? Varşovia nu va mări gradul de participare al Forţelor Armate Poloneze la misiuni externe, peste nivelul actual, interpretat de unii jurnalişti ca fiind maximul posibilităţilor sale, pe plan militar.

Conform datelor furnizate de Ministerul polonez al Apărării, la ora actuală, sunt trimişi în misiuni peste hotare 3000 de militari, dintre care numai în Afganistan acţionează 2500 – România având tot acolo peste 1800 de combatanţi.

Menţinerea celor 2500 de polonezi în teatrul afgan de operaţiuni militare nu este deloc o chestiune financiară neglijabilă pentru liderii Poloniei.

Prin urmare, Polonia nu numai că nu va participa la Operaţiunea NATO din Libia, dar nici nu va trimite nave militare care să sporească forţa angajată de Uniunea Europenă contra piraţilor maritimi.

Din perspectiva reformei militare, conducerea armatei poloneze