Proaspăt finalist la Wimbledon alături de suedezul Robert Lindstedt, Horia Tecău (26 de ani) visează la ziua când va avea din nou ca partener un compatriot. Fost campion la juniori împreună cu Florin Mergea, Tecău regretă faptul că nu mai există jucători de dublu de valoare în România.

„Adevărul": Ce sentimente te încearcă după finala pierdută la Wimbledon?

Horia Tecău: Sunt extrem de fericit şi mă simt de parcă aş fi câştigat trofeul pentru că o finală de Mare Şlem este totuşi ceva care te onorează. Nu am niciun regret, pur şi simplu am pierdut în faţa unor jucători mai buni.

Unde crezi că s-a pierdut meciul şi ce puteaţi face mai mult?

Am greşit în game-urile de debut în primele două seturi şi e greu să surmontezi un break în faţa fraţilor Bryan mai ales în contextul în care şi Mike, teoretic veriga mai slabă, prinde o zi foarte bună la serviciu. Diferenţa s-a făcut la capitolul experienţă pentru că ambii au în spate un deceniu de când joacă finale de Mare Şlem.

Când de importante sunt punctele obţinute în perspectiva Turneului Campionilor?

Am pornit de la început cu gândul că trebuie să ne apărăm punctele cucerite anul trecut. Era o miză mare pusă în joc deoarece un eventual parcurs slab ne-ar fi coborât vreo 10-15 poziţii în clasament. Se pare că această presiune ne-a motivat suplimentar. Legat de Turneul Campionilor, e mult prea devreme să abordăm partidele cu mintea la asta.

Ce urmează pentru tine şi pentru Robert?

Ne vom pregăti separat o săptămână, fiecare la el acasă, apoi mergem la Bastad, unde trebuie să ne apărăm titlul chiar în faţa fanilor lui Robert. După aceea, plecăm amândoi la Washington unde ne vom pregăti fizic o perioadă şi ne vom reacomoda cu suprafaţa rapidă în vederea sezonului pe ciment.

Când vei avea şi tu un partener de dublu din România?

Atunci când va exista unul!...Din păca