Au dat oraşului o mână de ajutor ca mai apoi să le întoarcem spatele din necunoştinţă de cauză. În urmă cu mai bine de un veac, Aradul cunoştea cea mai prolifică perioadă a masoneriei: era al doilea centru masonic din ţară după Cluj.
Într-un mileniu în care masoneria şi-a dezvăluit voalul după care a stat ascunsă vreme de secole, frunţile încă se mai încruntă, iar vocile încă şoptesc pe la colţuri atunci când intră în discuţie „oamenii din umbră”, care au pus pe picioare urbea noastră cea de toate zilele.
„Fata Morgana” masonilor arădeni
Ascunşi sub un echer şi un compas, sub un arbore al vieţii, sau sub ochiul atotvăzător învăluit de razele soarelui, simbol al Marelui Arhitect al Universului, masonii Aradului au fost la rândul lor arhitecţii celui mai mare şi mai impunător templu din întreaga ţară.
„Anul 1902 a debutat cu cea mai fertilă perioadă în realizări pentru Loja Concordia. La 24 aprilie, aceasta a cumpărat terenul din incinta Şcolii de Arte şi Meserii în vederea construirii templului. De abia doi ani mai târziu proiectul s-a materializat, cu eforturi financiare foarte mari, iar în 21 octombrie 1905 a avut loc ceremonia religioasă de inaugurare a templului în prezenţa fraţilor din tot cuprinsul Ungariei”, povesteşte Antoniu Martin, Vice Prior al Prioratului României şi Republicii Moldova, Ordinul Cavalerilor de Malta.
Templul Lojii Concordia, din curtea actualului Grup Şcolar Industrial „Aurel Vlaicu” rămâne în continuare un subiect tabu, în special pentru conducerea unităţii de învăţământ, care pare că vrea să ascundă de ochii celor care bat mingea zilnic în curtea şcolii, secretele uneia dintre cele mai frumoase clădiri din Arad.
De-a lungul vremii, templul a fost miza şi totodată „fata morgana” masonilor arădeni, care au încercat să facă demersuri pentru recuperarea lăcaşului unde odată aveau loc întâlnirile
