Am lecturat în acest week-end un studiu extrem de interesant, denumit „Dacă n-a ieşit cu judeţele, putem scăpa măcar de 25% din comune?” întocmit de Sorin Ioniţă, director de cercetare la Societatea Academică din România. Acesta abordează patru subiecte: regiuni versus judeţe, fuziunea comunelor rurale acolo unde sunt prea mici şi neeconomice, crearea de zone metropolitane în jurul aglomerărilor urbane şi statutul special al capitalei şi districtelor sale.

Referindu-se la fuziunea comunelor, Sorin Ioniţă aduce suficiente argumente pentru a fi luat în serios: ţările UE ori au redus deja numărul de comune rurale, ori se gândesc să o facă şi nici una nu a permis înmulţirea lor, ca România în perioada 2011-2004. De asemenea, potrivit studiului, un sfert din cele 2.860 de primării rurale din ţară se află sub dimensiunea critică de 1.000 de locuitori, iar în 23,9% din cazuri cheltuielile salariale sunt mai mult decât duble faţă de încasările din venituri proprii de orice fel.

Ce-i de făcut pentru puzderia de comune aflate în faliment tehnic? Autorul studiului propune soluţia salvatoare: fuziunea raţională a comunelor rurale şi crearea unor unităţi administrative mai eficiente, care să stea financiar pe picioarele lor, ar da o lovitură mai grea baronilor de orice nivel, judeţean, regional sau central decât mult trâmbiţata desfiinţare a actualelor judeţe.

Am lecturat în acest week-end un studiu extrem de interesant, denumit „Dacă n-a ieşit cu judeţele, putem scăpa măcar de 25% din comune?” întocmit de Sorin Ioniţă, director de cercetare la Societatea Academică din România. Acesta abordează patru subiecte: regiuni versus judeţe, fuziunea comunelor rurale acolo unde sunt prea mici şi neeconomice, crearea de zone metropolitane în jurul aglomerărilor urbane şi statutul special al capitalei şi districtelor sale.

Referindu-se la fuziunea comunelor, Sorin I