"Oraşul pe roţi", – sau pe roate, dată fiind organizarea proprie – "oraşul cu corturi", oraşul mobil", aşa i se spune micii aşezări răsărite ad-hoc în marginea Buşteniului, în fiecare început de mai. Şi, până cade bruma, hăt, în toamnă, tot aici, în Valea Cerbului dăinuieşte, cu aleile lui ca nişte braţe deschise, cu barăcile de plastic, cu rulotele ceva mai sofisticate, cu corturile de pânză, micul orăşel. Sau, poate un sat altfel decât toate satele pe care le cunoaştem, este aşezarea despre care vorbim. Căci, a devenit deja tradiţie şi, cum dă colţul ierbii şi se grăbesc să înflorească trandafirii, pensionarii, iubitorii de natură şi oamenii care intenţionează să facă, pe perioada verii, oarece economie, din marile oraşe din apropiere de Valea Prahovei, dar nu numai, căci vin unii şi din Râmnicu Vâlcea, Cluj, Bistriţa, Suceava sau Oradea, dau zgomotul şi poluarea din cartierele lor trepidante pe liniştea şi aerul curat din buza stâncoasă a muntelui. Mai precis, oamenii aceştia – care se reinventează în fiecare mijloc de primăvară şi în fiecare miez de toamnă, după necesitate, care duc, din cauza conjuncturii, două vieţi, una modernă, citadină, anostă şi alta rustică spre sălbatică, liniştită şi trepidantă în acelaşi timp – îşi întind corturile ori rulotele în Valea Cerbului de lângă Buşteni, cunoscută drept cea mai mare locaţie de campare din Munţii Bucegi şi se dedau vieţii în natură.
Lume de poveste
Valea Cerbului, un orăşel pe timp de vară fără planuri arhitecturale sau cadastrale, fără ifose, fără pretenţii, fără utilităţile cu care orăşeanul s-a învăţat... Implicit, aşezarea de corturi şi rulote a luat numele locului, Valea Cerbului, deşi, mai în glumă, mai în serios, oamenii spun că, de ani de zile, de când vin aici, urşi au văzut cu duiumul, dar cerbi nu. Doar corturi şi rulote şi maşini pe platoul întins parcă special pentru a primi
