Sistemul de educaţie din Germania este unul din cele mai complexe din Europa. Bazat pe modele de formare a tinerilor originare din perioada Imperiul Prusac, sistemul este structurat pe mai multe nivele cu scopul declarat de a întări clasa de mijloc germană – motorul dezvoltării economice.
De la bun început trebuie precizat că politica în domeniul educaţiei germane este atributul guvernării locale din aşa numitele landuri germane. Deşi există o serie de reguli unitare valabile pentru întreaga Republică Federală, diferenţele organizatorice şi de arie curiculară sunt semnificative între regiunile germane. Pentru armonizarea prevederilor din sistem, există o „Conferinţă permanentă a miniştrilor culturii şi educaţiei din landurile Germaniei” care se reuneşte regulat.
Principalele caracteristici ale învăţământului german sunt orientarea practică a diferitelor cicluri educaţionale şi permanenta evaluare a elevilor – efectuată de profesori împreună cu părinţii. Criteriile de evaluare a elevilor sunt menite a stabili care ar fi parcursul educaţional care s-ar potrivi cel mai bine copilului.
După Şcoala Primară (de regulă durează 4 ani, dar în unele landuri poate fi chiar de 5 sau 6 ani) elevii sunt evaluaţi pentru prima dată urmând să fie repartizaţi la una din cele trei variante de ciclu gimnazial existente în Germania: Hauptschule, Realschule sau Gimnaziu.
Acest Ciclu secundar de învăţământ are ca finalitate fie un certificat mediu de absolvire (după 8 sau 10 ani) fie trecerea la echivalentul liceului românesc: Gimnaziul Superior.
Hauptschule
Este un ciclu şcolar orientat foarte pronunţat către meserii şi are o arie curiculară foarte practică.
În ultimii ani însă, această formă de învăţământ este foarte criticată pentru rezultatele sale slabe în domeniul educaţiei generale a elevilor. Chiar dacă meseria învăţată
